Browning Cynergy încorporează tot ce este mai bun din proiectele de arme cu alice moderne, la un preţ relativ accesibil. O armă stilată, proiectată pentru a satisface cele mai sofisticate gusturi ale trăgătorilor secolului al XXI-lea. Din fericire pentru Browning până şi trăgătorii englezi, prin definiţie cei mai conservatori, care caută la o armă în primul rând stilul, au primit-o fără rezerve. În mod categoric, arma sparge toate tiparele, sfidează canoanele în materie şi arată tot atât de bine pe cât de bine funcţionează. Are probabil cel mai revoluţionar sistem de funcţionare conceput în ultimii 100 de ani. Din multe puncte de vedere este un proiect mult mai radical decât nemuritorul B525 al lui Browning, care la venerabila vârstă de peste 80 de ani de la apariţie rămâne o armă puternică, ce a impus standardele pentru armele moderne cu ţevi suprapuse. A rezistat cu brio până astăzi fără a opera modificări esenţiale, rămânând etalonul suprapuselor cu ţevi lise. Ideea s-a născut la începutul anilor ’90 când staff-ul de la Browning întrunit în Alaska, decide că după atâta vreme, este momentul să lanseze pe piaţă ceva nou, dar nu orice şi nu oricum. Trebuia ceva care să merite să stea alături de proiectul lui John Moses, un model complementar lui Citori  considerat  până atunci  lider în domeniul  armelor cu ţevi suprapuse. Cu toate că nu era uşor  să concurezi cu geniul creator al bătrânului, provocarea  este lansată, astfel ca şeful departamentului de proiectare  al fabricii FN din Herstall Joseph Rousseau, primeşte de  la directorul de cercetare sarcina de a concepe un proiect  competitiv.

În 1996 toate echipele de cercetare se întrunesc  în Belgia la Herstal pentru un “brainstorming” în  care sunt discutate trei idei de bază. Primul, un sistem  ce inversează elementele de basculare ale blocului ţevilor  prezentat de Joseph Rousseau, la vremea aceeea stabilit  în Utah, al doilea, un model de culată cu profil coborât  prezentat de proiectantul Joseph Mardaga, iar cel de-al  treilea un sistem de declanşare cu selector inerţial ce oferea  o viteză de reacţie excepţională. În acelaşi timp echipa  este întregită de Dwight Potter care mulţi ani lucrase ca  proiectant de sisteme robotice de manipulare folosite în  toate domeniile, de la submarine la roboţi industriali.

În  1997, proiectul Cynergy primeşte numele de cod “Seik”,  iar Potter este desemnat proiectant şef.  Caietul de sarcini cerea o armă cu ţevi suprapuse absolut  originală, estetică deosebită, împletirea modernului  cu clasicul, basculă joasă, mecanică nouă, adică ceva ce  nu exista. Şi aşa a ieşit.  Ceva absolut original, ce per  ansamblu nu seamănă cu nimic fabricat  până atunci. Un cumul de  idei, o sinergie de principii, studii,  cercetări, observaţii, adunate toate la  un loc sub un nume foarte concludent,  pe măsură, “Cynergy”.  Lucrarea practică a fost realizată  de fabricantul devenit deja tradiţional  (în afară de FN din Belgia)  al armelor Browning, Miroku din  Japonia.  Fabrica Miroku se află în oraşul  Nangoku, prefectura Kochi, pe  insula Shikoku. A fabricat arme din  1893, colaborarea lor cu Browning  începând cu negocierile din 1965.  Pentru mulţi ani, timp în care au  lucrat arme şi în nume propriu, au  fabricat pentru Browning toate modelele  de arme suprapuse, cele cu  preţuri mai accesibile. Firma Miroku  se mai ocupă de altfel şi cu  fabricarea de maşini unelte şi componente  pentru automobile şi tehnologizarea  tipic japoneză le permite să  obţină preţurile cele mai competitive.

În 2001 Miroku produce primele  prototipuri, iar în 2004, la 10 ani de  când proiectul a început să fie discutat,  este prezentat pentru prima  oară publicului la SHOT Show în  Las Vegas.  Produsul finit a stârnit senzaţie.  Modernă, o combinaţie de ultramodern  cu iz SF dar în acelaşi timp clasică,  frumoasă, atractivă, elegantă,  graţioasă ca o balerină, puternică ca  un atlet, inteligentă ca un savant.  Chiar dacă majoritatea achiziţionează  Cynergy pentru tirul sportiv  la talere, dimensiunile, greutatea  şi manevrabilitatea o recomandă şi  pentru vânătoarea de câmp. Modul  unic în lume în care funcţionează  este pe cât de nou, pe atât de fascinant.  Şi alte arme conţin elemente  constructive asemănătoare dar niciuna  nu le înglobează pe toate.

Bascula, prelucrată dintr-un  bloc masiv de oţel este printre cele  mai scurte care există, şi prima diferenţă  vizibilă este curbura concavă  din basculă şi convexă de pe uluc,  adică invers decât la toate celelalte  tipuri, (care articulează bascula cu  ansamblul ţevilor) fapt ce dă impresia  că este montată cu spatele în faţă.  Bascula cu mecanismele interioare  cântăreşte 875 g.  Axele sunt prelucrate în piesa  din oţel de pe uluc, dar ţeava nu pivotează  cu adevărat pe acestea. Ele  oferă doar fixarea posterioară a ulucului  atunci când arma este montată.  Ţeava basculează de fapt pe două  şine semicirculare de un sfert de cerc  frezate în pereţii basculei, cuplate cu  două şine similare negative, frezate  pe monoblocul ţevilor. Acest lucru  transferă solicitările pe suprafeţe  mult mai mari decât cele cu tradiţionalul  bolţ al basculei expus mult mai  rapid la uzură.  Pârghia de deschidere de pe faţa  dorsală a basculei are o formă elegantă,  fluidă, cu un profil coborât.  Tijele de armare ale arcurilor percutoare  se găsesc la partea inferioară a  basculei şi sunt acţionate la deschiderea  armei, de două came aflate în  blocul din oţel al ulucului, sistem pe  care cei de la Browning l-au denumit  “Monolock”.

Mecanismul de declanşare din  interiorul basculei este de asemenea  o noutate absolută. Nu mai există cocoşul  propriu-zis care să lovească în  percutoare, arcul principal acţionează  oarecum direct asupra percutoarelor  prin intermediul unor, pârghii de  gradul I verticale. Tija de ghidare a  arcurilor acţionează direct pe aceste  pârghii- culbutori, rezultând o viteză  de reacţie a sistemului incredibil de  mare, şi datorită arcurilor elicoidale  scurte şi rigide. Browning apreciază  timpul de reacţie la 1,8 milisecunde  de la acţionarea trăgaciului. Datorită  acestui sistem, la bascularea ţevilor  pentru deschiderea armei, tijele de  armare nu sunt împinse înapoi ca la  mecanismele clasice, ci spre înainte  prin intermediul a două bielete (balansiere) care la apăsarea trăgaciului au şi rolul de eliberare  a arcurilor.  Acţiunea trăgaciului unic, după prima declanşare,  este transferată mecanic la cea de-a doua ţeavă, forţa reculului  acţionând un sistem paralel de transfer, pentru  a evita descărcarea dublă.

Trăgaciul este reglabil anteroposterior,  şi fiecare armă se livrează cu trei tipuri de trăgace  cu conformaţii diferite, lat simetric striat, lat înclinat  spre dreapta lucios şi subţire simetric retras. De asemenea  mecanismul este dotat şi cu sisteme suplimentare de asigurare  pentru a împiedica declanşarea în timpul închiderii  armei. Selectorul de ţevi este amplasat clasic în butonul  siguranţei de pe faţa dorsală a gâtului patului şi poate fi  acţionat numai în poziţia asigurat.  Înzăvorarea o asigură o piesă în formă de “U” ce se  deplasează înainte din basculă şi se fixează în două cavităţi  laterale practicate în blocul ţevilor în dreptul ţevii  inferioare. Un piston cu arc are rolul de a prelua jocurile  basculei ce pot apărea cu timpul datorită uzurilor.  Ejectoarele care acţionează atunci când arma este deschisă  complet sunt acţionate de două arcuri amplasate lateral  între cele două ţevi, în faţa blocului ţevilor. Tot aici, între  ulucul din lemn şi ţevi se găsesc două capace din polimer  ventilate, fixate de şina intermediară cu şuruburi.

Chiar dacă are forma tipică a unei arme de competiţie,  lateralele basculei sunt totuşi elegant şi discret gravate  cu un logo “Cynergy” aurit şi logoul Browning tot aurit  pe partea superioară a levierului.  Ţevile în sistem monobloc fabricate de Miroku sunt  cromate pe interior. Forajul interior este de 18,69 mm  back-bored, supradimensionat faţă de vechiul standard  britanic de 18,51 mm. Acesta reduce presiunea interioară,  având ca rezultat reducerea reculului şi o dispersie mai  uniformă a snopului de alice.

Şocurile interschimbabile  “Browning Invector Plus”, prelungite cu circa 20 mm dincolo  de capătul ţevii, redenumite “Diamond Titanium”,  sunt fabricate din oţel inoxidabil acoperite cu titan ce îi  conferă o rezistenţă deosebită. Datorită configuraţiei părţii  ce se prelungeşte dincolo de capătul ţevii, şocurile pot  fi manevrate şi cu mâna, dimensiunea lor fiind marcată  tot la partea din exterior atât prin litere cât şi printr-un  cod al culorilor, putând fi uşor identificate fără a citi marcajele.  Opţional se livrează şi alte dimensiuni ale şocurilor.

Ţevile se fabrică cu cameră atât de 70 cât şi de 76 mm la  versiunea Sporting, cu ţevi de lungimi de 710, 760 şi 810  mm. Şina intermediară este ventilată la fel ca şi şina superioară  aşezată pe piloni înclinaţi spre înainte ce-i conferă  un aer mai agresiv. Aceasta are lăţime variabilă, de la 11  mm în dreptul camerei până la 8 mm la gura ţevii, având  montată o cătare orizontală cilindrică din fibră optică şi o  cătare intermediară punctiformă.

Când a apărut pentru prima dată pe piaţa britanică,  patul a fost la fel de radical ca şi restul armei. Avea forma  aşa numită “spinare de porc”, cu profilul rotund, ce putea  fi des întâlnit la carabinele de pe continent şi dotat cu  o talpă moale din cauciuc de o formă deosebită cu profil  lateral triunghiular, dar extrem de eficientă denumită  “Browning InFlex “ formată din două straturi de cauciuc  flexibil, cel anterior perforat- fagure. Acest model asigură  o absorbţie a reculului în proporţie de 25%. Odată cu  arma sunt livrate trei tălpi de grosimi diferite, ce permit  modificarea lungimii patului pe o plajă de aproximativ 30  mm. La modelele cu patul şi ulucul sintetice se livrează  şi trei dimensiuni diferite ale obrăzarului, ce permit configurarea  patului în funcţie de conformaţia trăgătorului.  Atunci când publicaţia Sporting Gun a testat o versiune  timpurie, a apelat la serviciile a cinci experimentaţi  trăgători de talere care să-şi exprime punctul de vedere  după testări. Părerea unanimă a fost că ei nu agrează forma  patului. Tendinţa generală a fost să tragă puţin sus, în ciuda înclinării de 40 mm a patului, iar talpa patului se  agăţa în haine.  Astfel pentru modelele Pro Sport şi Pro Trap, Browning  păstrează modele de pat convenţionale cu coama  dreaptă şi talpa patului normală. Există de asemenea un  model de pat cu obrăzar ajustabil la extra opţiuni şi o versiune  denumită Black Ice cu pat sintetic.

Greutatea în funcţie de model este între 3,2 şi 3,6kg.  Fiind bine distribuită, conferă un echilibru foarte bun,  cu o uşoară tendinţă de cădere în faţă, specifică armelor  sportive. Datorită configuraţiei generale, a punctului de  aplicaţie a forţei de recul şi a modului de amortizare a  reculului de către talpa patului, arma s-a dovedit foarte  stabilă pe direcţie, cu o zvâcnire pe verticală extrem de  redusă ce permitea dublarea mult mai rapid.

În August 2004 Cynergy a fost testată de revista  Sporting Gun.  Notele obţinute au fost 9 din 10 la calitatea  construcţiei şi stil, 7 la manevrabilitate (cu critici la adresa  anumitor modele de pat), 8 pentru preţ. Este o armă care  se încadrează în categoria de arme din clasa superioară  cu preţuri de 2000￡-3000￡ in Anglia, pe continent intre 2400 (Composite) şi 3000 Euro, iar in Romania la Magazinul  Huntershop din Oradea intre 10359 (Composite Black) şi 8420 Ron (Field 20/76). Aprecieri în plus au fost exprimate  în legatură cu stilul, mecanismul de declanşare,  demontarea şi preţul. Concluzia generală a fost că fabricantul  a lansat pe piaţă un câştigător, cea mai interesantă  inovaţie a ultimilor ani în materie de arme basculante  cu ţevi suprapuse, un concept ce însumează o serie de  invenţii protejate de 7 brevete (US Patent 7207130 din  24 -04-2007). Dacă se va dovedi tot atât de longevivă ca  B-25 numai timpul ne-o va spune.

BIBLIOGRAFIE.  Chuck Hawks - A review of a Browning Superposed  Holt Bodinson - Striking shotgun designs for the 21st  Century, Guns Magazine, Junie, 2004  John & Curt Gentry - Browning, John M., American  Gunmaker. 1964.

Autor, Vili Stancu;  Foto, Septimiu Petrusan

Căpriorul, în comparație cu celelalte specii de vânat din Europa, are o constituție corporală destul de fragilă. Lipsește atât osatura tare cât și musculatura puternică. Nici pielea nu opune o rezistență mare proiectilului. Inafară de cartușele proiectate pentru alte specii, mai mari, cu câtva timp în urmă s-au proiectat și cartușe speciale pentru căprior, de ex. 5,6×50 R Magnum sau 6×70 R.

Căpriorul oferă numai o suprafață mică de tragere, de aceea muniția utilizată trebuie să fie precisă. Ideal ar fi un proiectil precis, cu razanță mare, care la impact să se deformeze controlat, să oprească vânatul instantaneu dar fără să producă daune mari.

Raportul următor analizează datele culese în Germania, pe câteva sute (~800) de căpriori vânați și cuprinde calibre tipice pentru căprior – 5,6; 6; 6,5 mm și se axează pe daunele produse vânatului de diverse proiectile.

Formarea de hematoame nu poate fi evitată în totalitate, existând exemple de căpriori loviți la câteva sute de metri distanță, la câteva zeci de minute interval, cu aceeași armă și același tip de proiectil, aproximativ în aceeași regiune corporală și la care daunele produse au fost foarte diferite.

Cartușele mai “tari”, așa numitele calibre universale, ca și calibrele pentru vânat mai mare – 8×57, 9,3×62, sau 9,3x74R, produc daune mari, de cele mai multe ori și nu fac obiectul acestui studiu.

Distanța medie de tragere la căprior, în Germania, este de 90 m, cu maxima de ~ 200 m. Un trăgător bun cu o armă la fel și un suport pe măsură poate împinge această distanță până la 250 maxim 300 m, dincolo de care, indiferent de combinația armă-cartuș nu este recomandabil să se tragă. Pentru aceste distanțe sunt necesare proiectile de viteză și razanță mari pentru a evita corecțiile de ochire cu distanța ce trebuie făcute la proiectilele “lente”.

Legislația impune limite în toată Europa la cartușele folosite (ca și la noi în țară), diferind doar măsura acestor limite. De ex.: în Germania limita vizează energia proiectilului la 100 m, care trebuie să fie >1000J, în consecință, calibrul minim este 222 Rem.; în Italia este limitată dimensiunea minimă a cartușului – 5,6 calibrul și > 39 mm tubul; în România limita este 5,6 calibrul xxx masa proiectilului și 43 mm lungimea tubului; etc.

Calibrele .222 Rem, .223 Rem, .22 PPC, .22-250 Rem, 5,6×50 R Mag. au dat rezulatate bune la acest vânat. Chiar și cartușul foarte razant .22-250 Rem a dat rezultate bune, hematoamele nefiind mari. Deseori, nici nu au apărut hematoame. La cartușele .222 – .223 Rem rezultatele au fost bune până la 200 m: urmele de împușcare lipseau deseori ca și orificiul de ieșire. Distrugerile carcasei au fost minime chiar în cazul în care proiectilul a întâlnit oase mari. La fel de bun s-a dovedit 5,6×50 R Mag. Cel mai mult au dezamăgit 5,6×57 și 5,6×52 R care au lăsat urme considerabile.

Aceste calibre au, însă, dezavantajul că pot fi foarte ușor deviate de vânt sau obstacole întâlnite în cale (frunze, crenguțe). Deasemenea, proiectilele cu masa mică își pierd viteza mai repede, ca urmare și energia la distanțe mari.

Trecând la calibrul mai mare – 6 mm – acestea au avut ca rezultat, de cele mai multe ori, o urmă de ieșire, mai bine evidențiată decât cea de intrare. Producând doar hematoame minime, cartușul 6 mm PPC s-a dovedit un cartuș de primă clasă. Ca și .243 Win ce a creat o bună impresie. Cartușul 6 mm Rem a produs, chiar și la distanțe mari, cele mai evidente hematoame. La fel și 6 mm Freres. Cartușul 6×70 R este cu siguranță modern însă este departe de a fi “minune” pentru că și în acest caz hematoamele sunt mari.

Calibrul 6 mm are avantajele că lasă urme de împușcare, suficient de “discrete” și că este mult mai puțin sensibil la vânt. Cu acest calibru se poate trage și la distanțe mari.

Trecând la calibrul următor – 6,5 mm – cele mai bune rezultate au fost date de .250 Savage, calibru pentru care, de altfel, Mauser a proiectat modelul 98 pentru vânătoarea la căprioare. Un cartuș la fel de bun a fost .257 Roberts, deși un pic prea puternic. Cartușele .25-06 Rem, . 264 Win Mag., ca și variantele europene în calibrul 6,5 mm (6,5×55 Swedish, 6,5×57, 6,5×65, 6,5×68) au avut efect bun, urma de împușcare este clară însă, deseori, au ca rezultat hematoame mari și degradarea carcasei vânatului. Toate aceste 6,5 sunt mai potrivite la distanțe mari. Un compromis reușit a fost .260 Rem acesta nefiind exagerat de puternic. Aceste calibre au avantajul că pot fi folosite și la specii mai mari de vânat. (Interzis, deocamdată în România sub 7 mm la mistreț, cerb, etc.)

In ceea ce privește proiectilele folosite, cel mai bine se comportă proiectilele conice cu vârf ascuțit, cu deformare controlată, minimă. Rezultate foarte bune s-au obținut cu proiectilele omogene, fără plumb – Barnes X, Naturalis, Reichenberger – foarte precise și eficiente la căprior. Proiectilele cu manta de cupru subțire, miez de plumb omogen și vârf rotund sau aplatizat au dat rezultatele cele mai proaste – deformare mare cu distrugeri mari în țintă.

Traducere după Roland Zeitler, DWJ

Câteva considerații personale.

Autorul nu analizează calibrele moderne “short action magnum” și “super short magnum” care au o, deocamdată, o slabă difuziune în Europa și în particular Germania (nemții fiind foarte tradiționaliști la vânătoare) ca și în țara noastră, de altfel.

Deși, după cum spune și autorul mai sus citat, proiectilul/cartușul (ca și arma) ideale nu există, câteva considerații tot se pot face în ceea ce privește situația particulară de la noi din țară. După părerea mea, problema se pune în două moduri: unul – aspectul financiar; al doilea – considerațiile balistice.

In cazul în care suportul financiar permite achiziționarea unei arme dedicate pentru căprior (capră neagră) atunci recomandarea este pentru o carabină “bolt-action”, cu țeavă lungă (60-66 cm), într-un calibru 6 mm, eventual magnum, dotată cu o lunetă de calitate cu factor de mărire mare (cel puțin 6x) sau variabilă și luminozitate cât mai bună (minim 40, recomandabil 50). Ca proiectil se va alege unul “ascuțit”, din gama medie-ușoară de greutăți a calibrului, recomandat un proiectil omogen modern. La alegerea calibrului este bine să se țină seama și de posibilitatea de achiziționare a cartușelor, de difuziunea și accesibilitatea lor pe piață. Odată investiția în armă depășită este recomandată achiziționarea cartușelor din gama superioară de preț (de cele mai multe ori acesta este justificat prin performanțele muniției – precizie și mai ales constanță). Această combinație armă/proiectil va satisface cele mai multe din cerințele întâlnite în teren: precizie, energie, distanță de tragere, precizia ochirii în condiții de luminozitate mai proastă, efect asupra vânatului etc.

In cazul în care, pentru una, două ieșiri pe an (căprior și/sau capră neagră), investiția într-o armă dedicată este “exagerată” și intenționăm să vânam și specii mai mari (mistreț, cel mai frecvent) atunci “ideal” este un calibru așa zis universal – 30-06, 7×64 – eventual un magnum într-un calibru de peste 7 mm (să fie permis de lege!!!) cu proiectil din gama inferioară de greutăți, cu caracteristicile menționate mai sus. Ca lunetă, ori o variabilă cu minimul pe la 2,5-3 (și pentru goană), ori o lunetă dedicată pentru distanță mare. Din punct de vedere al tipului de armă, tot un “bolt action” ar fi de preferat deși, nici o semiautomată nu ar fi departe ca performanțe la distanță (avem în vedere că în această situație distanța de tragere va fi limitată la <200m) și s-ar potrivi mai bine la mistreț, unde ieșirile sunt mai dese. Cu rezultate nu departe de “ideal” se poate alege și o basculantă ghintuită, fie ea cu una sau două țevi, alăturate sau juxtapuse, o mixtă (disponibile și într-o fascie de prețuri mai accesibile) sau un drilling (cu banii pentru un drilling cumperi două carabine!).

In fine, în cazul în care nu dispunem de suportul material pentru a achiziționa o armă cu glonț, un proiectil subcalibrat modern, tras dintr-o țeavă lisă, la distanță sub 100 m este cel mai potrivit pentru căprior. Costă ceva cartușul dar rezultatele pot fi pe măsură. Oricum, pentru cinci cartușe pe an (3 de reglaj, max. 2 în țintă) investiția merită.

Cu speranța că am deschis măcar o bază pentru discuții, al dumneavoastră

Autor, violiv (dr. Viorel Pop)

Una din cele mai mari din Europa de est, fabrica din Uhersky Brod, Cehia, a fost prima fabrica de profil din domeniul armelor privatizata de statul Ceh inca de la inceputul deceniului 9. Prin pierderea privilegiilor din domeniul strategic de care s-a bucurat atunci cand industria de armament era monopol de stat, noua firma a fost nevoita sa se adapteze cerintelor economiei de piata, legilor impuse de piata libera, sa depaseasca rapid o perioada de tranzitie dureroasa. Bucurandu-se de un management competent si responsabil, fabrica s-a dezvoltat intr-un ritm extraordinar, impulsionata fiind si de aderarea tarii la NATO in 1999.

Sustinuta de dezvoltarea puternica a industriei grele, a industriei metalurgice si de prelucrare a metalelor, beneficiind probabil si de pe urma apartenentei la imperiul Austro-Ungar care isi lasase amprenta puternica in stilul de munca al cehilor, fabricarea de arme se bucura aici de o traditie indelungata.

In 1936 la Uhersky Brod, un mic orasel din Moravia in Cehoslovacia, actualmente Republica Ceha, la numai 20 de kilometri de actuala granita cu Slovacia, se infiinteaza firma CZUB ca ramura a fabricii de arme Ceska Zbrojovka din Strakonice.

Decizia de a construi o fabrica de arme la Uherski Brod s-a luat la mijlocul anului 1936. Dupa negocieri de scurta durata dar ferme dintre Ministerul Apararii Nationale cu un grup de companii se hotareste transferul fabricilor de arme in centrul tarii, mai departe de granitele cu Germania. In discutiile privind transferul unor importante programe militare, agenda negocierilor continea probleme referitoare la fabrica Ceska Zbrojovka din Strakonice, locul unde se fabricau mitralierele antiaeriene LK 30, pistoale de semnalizare, pistoale.

Pe 22 iulie 1936, consiliul orasenesc din Uhersky Brod aproba construirea fabricii in conformitate cu  conditiile stabilite in discutiile cu Ceska Zbrojovka din Strakonice iar pe 28 iulie incep in mod oficial lucrarile. Inca de la 1 iulie 1936 Ceska Zbrojovka din Strakonice incepuse deja transferul de tehnologie, utilaje si echipamente de productie de fabricatie autohtona si straina catre noua fabrica. Astfel, printr-un teribil efort dublat de investitiile corespunzatoare, pe 28 Noiembrie 1936 noua fabrica incepea sa produca. Se poate afirma ca fabrica in care lucrau inca de la inceput 1000 de angajati a fost constrita in numai 16 saptamani. O performanta intr-adevar uimitoare.

Dupa al II-lea Razboi Mondial, toate fabricile de arme erau conduse de o singura agentie centrala a carei cerinte a fost ca fiecare arma exportata sa poarte inscriptiile BRNO. Acesta este si motivul pentru care multe arme CZUB poarta marcaje BRNO.

In perioada razboiului rece CZUB pe langa productia de arme militare, (inclusiv arma de asalt  Sa vz. 58, Skorpion vz. 61), fabrica si o mare varietate de arme destinate pietei civile, pusti si pistoale de calibrul .22 pentru antrenament si competitie, binecunoscuta familie de pistoale CZ 75, arme cu alice si carabine pentru vanatoare.

Dupa caderea comunismului si Rrevolutia de Catifea, CZUB a fost prima firma din Cehia care a inceput sa evolueze in economia de piata, facandu-si simtita prezenta prin armele exportate in peste 60 de tari din toata lumea. In 1997 firma isi impune definitiv prezenta pe continentul american prin infiintarea CZ-USA, de unde incepe sa se extinda si sa domine piata armelor de mana din lumea intreaga cu arme pentru uz militar, politie, aparare, sport si de agrement, vanatoare.

In fabrica CZUB lucreaza in acest moment 2000 de angajati, ingineri lucratori si personal administrativ, facand din aceasta una din cele mai mari firma producatoare de arme din lume.

Toata aceasta introducere s-a vrut o justificare la afirmatia ca armele CZ reprezinta cel mai bun raport pret-calitate pe piata armelor de vanatoare. Din lista de produse ale fabricii, carabinele de vanatoare reprezinta categori cea mai bine reprezentata, atat ca varietate de produse cat si ca volum de vanzari.

Incepand cu modelele 452, 453, 527, 550 si 750 toate se bucura de aprecieri unanime chiar din partea profesionistilor. CZ inseamna o carabina clasica, robusta, rezistenta, fiabila, precisa si nu in ultimul rand frumoasa si eleganta. Sistemele Muser perfectionate asigura o inchidere suficient de robusta pentru a aborda calibre cu adevarat mari cum ar fi .300 H&H Mag, .404Jeffry, .500 Jeffry sau .505 Gibbs.

CZ 550 EXCLUSIVE

Dar, probabil ca o incununare a intregii experiente acumulata in domeniul carabinelor de vanatoare, in 2008 CZ a lansat pe piata o serie limitata dintr-o carabina care depaseste conditia de carabina de categorie medie asa cum este considerata, si anume CZ 550 Exclusiv, “Ebony Edition”. Asa cum este caracterizata de producator ea reprezinta generatia viitoare a carabinelor de calibrul .30-06 Spr.

O arma care te cucereste de la prima vedere. Cand o privesti, primul gand este ca iti doresti si tu una. (pacat ca seria este limitata si deocamdata nu se mai fabrica).

Patul de 550 lux din lemn de nuc are talpa a crosei generoase si ciuperca din capatul anterior al ulucului, inobilate cu terminatii din lemn de abanos, ce i-au conferit si denumirea de “Ebony Edition” inscriptionata cu litere de mana pe fata ventrala a ulucului. Coama este usor rotunjita tip spinare de porc si are un obrazar larg cu doua file. Striatiile de pe crosa si uluc confera eleganta si functionalitate. Talpa din cauciuc a patului atenueaza reculul suficient pentru a face tragerea placuta.  La acest capitol se poate reprosa inclinarea patului ce il recomanda mai de graba pentru echiparea unei arme dotate cu sisteme de ochire mecanice (catare si inaltator) decat a unei arme ce poate fi folosita exclusiv cu luneta. Chiar si in cazul folosirii unor suporti de luneta scunzi, luneta este prea inalta.

Teava are caracteristica pastrarea suprafetelor elicoidale de la exterior, rezultate din procesul de forjare la rece, care finisate cu grija, ii confera o linie de o eleganta deosebita. Dar, in afara de aspectul exterior, tevile febricate dupa standarde de calitate deosebite, mai au caracteristic si ghinturile cu pasul de 9 toli (228,4 mm) fata de pasul de 12 toli de la tevile standard de CZ 550. Aceast lucru permite stabilizarea buna pe traiectorie a gloantelor grele, intre 11 si 14g . Teava, folosind munitie de serie, este oricand capabila sa traga grupaje sub 1 MOA, precizie care pentru vanatoare este mai mult decat suficienta.

Platforma este o culata clasica de CZ 550 prin care lucreaza inchizatorul cu inzavorare in teava insurubata. Finisarea de exceptie a inchizatorului ii confera un aspect exterior si o functionalitate buna, avand ghera extractoare lamelara lunga si indicator de percutor armat. Pe culata este frezata sina standard de 19 mm ce permite montarea usoara a sistemelor optice de ochire, arma nefiind dotata si cu sisteme mecanice. Sistemul de siguranta prin actionare realizeaza in acelasi timp si blocarea parghiei inchizatorului. Magazia fixa cu capac din otel are o capacitate de 5 cartuse

Mecanismul de declansare cu tragaci unic, permite reglarea tensiunii pe tragaci dar si cursa tragaciului. Prin impingerea tragaciului spre inainte se armeaza schneller-ul ce ofera o declansare fina, precisa. Reglajele standard realizate de producator sunt optime pentru folosirea armei la vanatoare. Presiunea pe tragaci ofera siguranta si control al declansarii la vanatoarea in goana, iar folosirea acceleratorului ofera o declansare fina si curata pentru vanatoarea la panda.

Ca si concluzie generala, elaborata exclusiv pe baza aprecierilor utilizatorilor de pe forumurile de vanatoare, CZ 550 Exclusive “Ebony Edition”, reprezinta varful de serie al carabinelor CZ, adica exact ceea ce a dorit producatorul sa realizeze. O carabina de vanatoare exceptionala, cu estetica deosebita, compacta, masiva, de incredere, fiabila, precisa, calitati ce o plaseaza alaturi de oricare din realizarile altor producatori de arme cu nume rasunatoare si cu pretentii, dar toate acestea la un pret intr-adevar fara concurenta.

Si mai mult chiar, arma are un potential ce o recomanda si pentru tragerile sportive de precizie in poligon. Cu imbunatatiri minime si nu foarte costisitoare, cu o munitie de calitate buna si dupa o scurta perioada de rodaj, ea poate fi transformata intr-o arma de performanta.

Arma folosita la testari a fost achizitionata de la magazinul “Huntershop” din Oradea (www.huntershop.ro). Testarile au vizat atat arma comerciala, noua in forma in care a fost achizitionata din magazin si cu munitie comerciala, cat si aceeasi arma modificata, echipata cu un pat custom realizat la comanda cu obrazar reglabil, cu beding corespunzator si munitie speciala. Si intr-un caz si in altul, rezultatele au depasit asteptarile.

Teste de poligon.

Dupa circa 1 an de folosinta a modelului in discutie pot sa spun ca este o arma corecta la un pret corect. Constructia sanatoasa a pieselor exclusiv din otel fata de alte firme care folosesc materiale compozite la unele componente ii dau o nota de soliditate care contribuie alaturi de alte elemente la o incredere mai mare in folosinta armei in conditii variate ce se intalnesc la vanatoare. Brunajul este foarte reusit si bine executat rezistand foarte bine unui uz normal. O atentie mult mai mare este data finisarii boltului care culiseaza mult mai usor in culata fata de modelele standard sau luxus ale aceleiasi firme.

Arma testata mi-a lasat de la primul contact o impresie buna care mi-am si pastrat-o dupa testele de poligon si ulterior la vanatoare. Asa cum vine din fabrica este capabila sa grupeze cu munitii comerciale fara probleme in jurul valorii de 1 MOA si chiar sub. Este indicat sa se faca un rodaj al tevii ” Barrel Break-In ” corect cu solventi speciali pentru depunerile de carbon si cupru evitanduse astfel deteriorarea tevii prin folosirea unor perii de sarma care aduc doar dezavantaje ghinturilor.

In procesul de rodaj s-a folosit munitia Sako Super HammerHead de 11,7 grame care se impaca bine cu arma. Grupajele urmatoare exemplifica strangerea grupajului realizat odata cu avansarea in rodaj si “asezarea” tevii alaturi de obisnuita tragatorului cu tot sistemul. La primele focuri s-au realizat grupaje in jurul valorii de 0,9 MOA avansand pe parcurs pana la 0,7 MOA , valoare foarte buna pentru o arma de vanatoare.

Pentru a beneficia de performantele armei trebuie avuta in vedere dotarea ei cu prinderi de luneta foarte bune si care nu accepta rabat de la calitate la fel ca si optica folosita. Pentru arma in discutie am ales doua sisteme diferite de ochire , nealegand compromisul lunetei universale . Pentru panda folosesc Schmidt & Bender Clasic 8X56 iar pentru goana un Docter Sight II , astfel beneficiind de toate avantajele celor 2 sisteme optice ; luminozitate mare la apus pentru panda si camp vizual maxim la goana. Pentru cele doua modalitati de vanatoare am ales dupa multe teste de grupaj doua munitii foarte precise si constante in performante si anume Sako Arowhead II de 11,7 grame si Norma Orix de 13 grame. Ambele munitii au proiectile “bonded” de ultima generatie , camasa si plumbul fiind “sudate” , greutatea reziduala a glontului dupa impact fiind in proportie de 80-90% din greutatea initiala, astfel energia descarcata in vanat este maxima. Dispunerea grupajelor celor doua munitii este foarte apropiata lucru care permite folosirea lor in paralel fara reglaje suplimentare la luneta , iar greutatile diferite sunt acceptate si stabilizate foarte bine de teava CZ-ului Exclusiv.

Pentru a afla performantele maxime a sistemului am optat provizoriu pentru un pat custom ce permite o ajustare complecta dupa preferintele tragatorului si care se preteaza mai bine testelor de poligon. Bedingul integral al culatei a imbunatatit considerabil precizia realizand fregvent astfel de grupaje cu valori foarte bune de circa 0,3 MOA.

In concluzie cei de la CZ prin modelul Exclusiv Ebony Edition ne ofera o arma solida prin sistemul modificat al Mauserului 98 care se comporta impecabil la vanatoare unde face fata in orice conditii prin sistemul de alimentare controlat. Avem o arma eleganta care poate fi usor transformata in sportiva si care ne ofera maximul posibil in gama ei la pretul platit.

Autori, babon (Lucian Anca), Vili Stancu;    Foto, Septimiu Petrusan

Preluare din Revista de vanatoare HUBERTUS

Ca si celelalte articole din serie, cele de mai jos sint o opinie personala….raspinditata si la altzii . De curind am ales si eu un magnum, si m-am tot gindit vreo 6 luni pe care sa-l aleg. Sper ca cele scrise mai jos sa scurteze acest timp pentru cei care contempleaza un magnum.

De asemenea cei cu experientza in domeniu sint invitatzi sa completeze si comenteze.

Asadar, VREAU magnum, care sa-l iau?

Raspunsul la intrebarea de mai sus nu e simplu, si inainte de a raspunde merita expuse citve considerente despre magnumuri.

Categorii de magnumuri

Magnumurile in opinia mea sint de 2 feluri:

- cu energie mare si foarte mare, si balistica de distantza scurta. In aceasta categorie intra calibre cu proiectil cu diametru mare si viteza relativ mica.  De genul big bore pentru lever action (450 marlin, 444 marlin, etc.) si majoritatea calibrelor africane. Toate sint calibre cu energii impresionante, energie cistigata in special pe seama proiectilelor grele. Insa din cauza ca proiectiele sint grele sint lansate cu viteze relativ mici (viteze comparabile cu calibrele normale). Viteza fiind mica balistica nu e foarte grozava, cee ce le face calibre pentru distantza scurta. Pentru scopul discutzie noastre sa numim acest calibre “Magnumuri Energetice”.

- cu energie mare si balistica de distantza lunga. Aceste calibre folosesc proiectile aerodinamice, lansate cu viteze mari. Energia lor mare se datoreaza in principal vitezei. Proiectilele folosite au coeficientzi balistici dintre cei mai mari din toate tipurile de proiectile (considerind toate armele de foc). Acest lucru face ca balistica lor sa fie foarte buna pe distantze mari. Adica caderea glontzului si rezistentza la vint sint mult mai bune decit la calibrele normale sau la Magnumurile Energetice. Pentru scopul discutziei sa numim aceste calibre “Magnumuri Balistice”

Exista bineintzeles si “mulatri” intre cele 2 categorii, care au caracteristici ambivalente. Dar asta nu le face neaparat practice. Un exemplu este 50 BMG, care trage proiectile foarte grele, cu diametru mare, dar au coeficient balistic foarte mare. Desi pe hirtie rezistentza la vint e impresionanta si energia la fel….nu e un calibru practic decit pentru vinatoare (cel putzin in opinia mea).

Pro and Cons

Inainte de a merge mai departe sa enumeram avantajele si dezavantajele magnumurilor.

Avantajele magnumurilor:
- energie mare;
- balistica foarte buna la Magnumurile Balistice.

Dezavantaje:
- recul mare, cu atit mai mare cu cit energia e mai mare;
- zgomot mare;
- cartuse mai scumpe;
- uzura mai mare a tzevii, e proportzionala cu viteza proiectilului;
- cerintze mai stringente la optica;
- mai greu de tras precis. E o consecintza a recului si poate si a zgomotului;
- mai greu de antrenat cu ele. E o consecintza psihologica a recului si zgomotului;
- in general, cheltuiala mult mai mare decit la calibrele normale.

Motive de alegere a unui magnum

Acum uitatzi-va la avantaje si dezavantaje, incuiatzi-va singuri in camera sa n-auda nimeni ce ginditzi si raspunde-ti la intrebarea: ” Mai vreau magnum?”

Daca raspunsul e inca DA, dati-mi voie sa intreb: “De ce inca mai vretzi magnum?”

In opinia mea urmatoarele raspunsuri la intrebarea “De ce…” justifica un magnum:
- asa zice legea pentru vinatul respectiv;
- legea nu zice, dar vinatul respectiv e prea mare/greu/feroce, etc. pentru un calibru normal. Spre exemplu, urs, vinat african, cornorate de dimensiuni mari, etc. cer un camion de energie. Sigur ca daca argumentazi ca s-ar putea sa va mushte o vulpe si avetzi nevoie de magnum ca sa o gatitzi cu un singur foc, trebuie ca sintetzi din cei care umbla cu un coif de staniol ca se protejeze de undele extraterestrilor;
- vretzi sa tragetzi la distantza in vinat mediu si poate chiar greu;
- vreau un singur calibru de la vinat mediu pina la vinat greu;
- nu-mi trebuie neaparat dar vreau unul. Acest motiv e contradictie in termeni, dar in opinia mea e o acum vorbim cu un vinator matur, care isi satisface o pasiune. Dupa cum stim cu hobby nu se argumenteaza.

Urmatoarele motive nu justifica un magnum:
- am nevoie de tras la distantza in …. vulpe. In loc de magnum alegetzi un calibru cu balistica buna dar energie mai mica.
- are si Gica fara frica.
- la combatere (asta e chiar hilara).
- imi trebuie o marja de sigurantza daca lovitura nu e perfecta. Acesta, in opinia mea nu e motiv ci pretext. In primul rind ca majoritatea loviturilor imperfecte pot fi evitate prin antrenament prealabil si un pic de cenzura, apropiere, etc. Si totusi o lovitura poate fi imperfecta. Ei bine o lovitura imperfecta e tot imperfecta, adica sint sanse mari ca vinat sa-l pierdetzi oricum. In opinia mea magnumul nu e asigurare pentru lovitura imperfecta.
- imi trebuie magnum pentru ca vinatul cade mai repede lovit cu magnum decit cu calibrul “normal”. Gresit, daca calibrul “normal” are suficient oooomfff, sa doboare vinatul fara drept de apel, atuci magnumul e de prisos. Cum a zis 8×57 pe forum “Daca te calca camionul nu mai conteaza daca e incarcat”
- vreau sa invatz sa trag la distantza. Nobila intetzie dar magnumul e cea mai mare piedica in realizarea acestei intenzii. Chiar daca cheltuiala nu e o problema (consideratzi un buget de de citeva mii de euro numai in cartushe, poate si o tzeava), reculul, zgomotul si sotzia pot fi probleme majore
- e prima mea arma si vreau sa imi ajunga pentru orice vinat ca n-am bani de alta. Hmm in opinia mea cind va luatzi permisul de conducere nu va cumparatzi camion sau Ferarri pentru prima masina, dar ce stiu eu, sint de moda veche.

Care magnum imi trebuie?

Daca ati citit pina aici si inca vretzi magnum, putem acum sa ne gindim care ne trebuie. Prima alegere, vrem Magnum Energetic sau Magnum Balistic. Aceasta intrebare depinde de motivul pentru care avem nevoie de un calibru magnum.
Daca:
- vrem balistica SI energie avem nevoie de un Magnum Balistic;
- vrem doar energie multa multa multa si tragem aproape putem alege un Magnum Energetic.

Dupa ce am selectat categoria de magnum, se pune problema care din ele. E dificil de dat o retzeta si trebuie sa va impacatzi cu gindul ca orice calibru alegetzi e un compromis de fapt, dar putetzi sa favorizatzi un criteriu sau altul In opinia mea urmatoarele sint criterii pentru departajare cel putzin a restringe numarul de optziuni:
- energia minima a proiectilului. Trebuie ales un calibru cu energie suficienta pentru cel mai mare vinat pe care il consideratzi si inca ceva pe deasupra. Adica daca va trebuie la urs, consideratzi ca o sa intilnitzi “ursozaurul Carptazilor” si trebuie sa avetzi suficient argument pentru el. DAR nu alegetzi un calibru cu mai multa energie decit avetzi nevoie. Daca vinatzi urs, n-o sa va iasa in cale elefantzi, deci alegetzi ca atare.
- balistica acceptata (e un criteriu doar la Magnumurile Balistice). In principiu alegetzi un calibru cu proiectile cu coeficientzi balistici mari. Pentru acelasi diametru al proiectilului diferentzele balistice intre magnumuri sint date de vintezele intiziale. Din nou teoretic cu cit mai mare cu atit mai bine, insa practic toate dezavantajele magnumurilor se accentueaza cu viteza si greutatea proiectilelor. Adica un 300 RUM e mai scump de tras are recul mai mare si e mai zgomotos decit 300 WM.
- raspindirea locala a calibrului respectiv. Acest considernt va indica, cita variatzie avetzi in alegerea munitziei, a carabinelor, pretzul munitziei, etc.
- “costul” magnumului. Adica pretzul total al munitziei (nu uitatzi munitzia de antrenament), pretzul unei tzevi noi (in cazul ca vetzi ajunge vreodata sa o schimbatzi). Daca nu putetzi sustzine un 338 RUM financiar atunci nu-l luatzi, orientatziva spre un 300 WM sau chiar 7 mm (daca balistica si energia inca satisfac cerintzele)

Exemplu:
O sa folosesc exemplul meu pentru ca m-am confruntat de curind cu aceast decizie. Am vrut un magnum pentru ca sa trag la distantza la vinat si in poligon. Asadar vreau si balistica si energie. Ca si criterii, vreu un magnum raspindit local, care e relativ ieftin de tras si antrenat (in termeni de mgnum vorbind nu de 22lr), cu recul relativ mic (din nou in termen de magnum), care sa fi fost dovedit in practica atit la trageri la distantza cit si la vinatoare, si de asemenea vreau sa fie raspindit local. Asadar am nevoie de un Magnum Balistic si nu un Magnum Energetic. De asemenea din criteriile anterioare am eleminat dintr-o data RUM-urile, Weatherby pe motive de cost si raspindire, desi balistica lor este foarte buna. Sint totusi convins ca daca nu pot sa rezolv problema cu un 300 WM n-o sa pot nici cu RUM, cel putzin pentru cerintzele mele. Si uite asa am restrins optziunile la 2 magnumuri: 300 WM si 7mm Magnum. Si cu aceste 2 optziuni m-am chinuit 2 luni. In final am ales 300 WM pentru ca are energie mai mare aproape si probabil ca cele mai multe animale vor fi doborite pina in 300-400m. Pentru tras la distantza in poligon energia nu conteaza. De asemenea am avut alt motiv logic pentru 300 WM adica imi place mai mult.

Intreari si Raspunsuri:

Intrebare: Cum putem sa eliminam din dezavantajele magnumurilor?
Raspuns: Nu putem. Dar putem trisha. Adica putem sa reducem din efectul lor asupra noastra. Sa le luam pe rind:
- reculul. Un pat bun cu absorbtzie de recul a al Confortech, o talpa de pat buna, un protector de umar, diminueaza reculul considerabil. De asemenea frina la tzeava diminueaza enorm reculul dar are inconvenientul major ca, creste zgomotul. Practic in aces caz arma nu se poate trage fara dopuri in urechi. In opinia mea majoritatea au dificultatzi sa traga magnumuri mai mari de 300 WM fara frina la tzeava.
- zgomotul. In afara de dopuri in urechi mare lucru nu se poate face. Daca avetzi si frina la tzeava folositzi 2 rinduri de dopuri
- cartuse mai scumpe. Singurul remediu legal in Romania este a doua slujba.
- uzura mai mare a tzevii. Folositzi proiectile un pic mai lente, sau tragetzi mai rar.
- cerintze mai stringente la optica. Din pacate aici nu prea este scurtatura. Un parametru foarte important la magnumuri este eye relief. Trebuie unul cit mai mare altfel riscatzi ca magnumul sa va faca un smiley face pe sprinceana. De asemenea tot important este ca luneta sa fie capabila de a rezista la recul repetat. In general nu am incredere aici decit in lunetele “Merecedes” si top line de la “Ford”
- mai greu de tras precis. E o consecintza a recului si poate si a zgomotului. Trishatzi la recul si zgomot si e mai usor de tras.
- mai greu de antrenat cu ele. E o consecintza psihologica a recului si zgomotului. Trishatzi, trishatzi, trishatzi
- in general, cheltuiala mult mai mare decit la calibrele normale. Tot al doilea job ne salveaza, numai sa mai ramina timp si de tras.

Intrebare: Am nevoie de energie si balistica, si xxx RUM/Weatherby are tot ce-mi trebuie, de asemenea nu trag mult. E bun pentru mine in loc de magnumurile “plapinde”?
Raspuns: Pentru ca numarul de focuri va fi mic, nu va trebui sa inlocuitzi tzeava, de asemenea probabil ca nu vetzi trage foarte mult pentru antrenament. Pentru un tragator experimentat care tolreaza reculul, e o aleger buna. Daca insa sintetzi incepator, as zice ca nu sintetzi gata de Ferari.

Acum merg la culcare ca e aproape 4 dimineatza aici. Va rog corecturi si comentarii. Si pentru ca, cantidez in topul celor mai anagramzti forumisti, imi cer scuze pentru gramatica si ortografie.

Autor, dtdpuu (CristianC)

Se poarta mici razboaie intre academicieni, si clarvazatori in alegerea calibrelor. Reviste intregi se vind cu pagini de argumente despre avantajele calibrului X fatza de calbrul Y cind vinatul are par sur verus vinat cu par maro. Cum sa aleaga NUSTIU calibrul cind sint atitea calibre pe cit gusturi, si unele din ele apar si altele dispar.

In opinia mea lucrurile sint mai simple decit sint prezentate, dar nu neaparat facile, in special pentru NUSTIU. Mai jos avetzi rationamentul meu care nu e litera de lege ci opinie personala de om care incearca sa pune in ordine in confuzie. Ghidul de mai jos nu e absolut si sint zone in care cerintzele si deci si potentialul calibrelor se suprapune. De asemenea nu stiu suficient despre calibre ca sa vorbesc despre toate si rog cei care stiu mai multe sa compeleteze.

Asadar date de intrare:
1) Distanta de tragere: foarte mica (zeci de metri), mica (pina pe la 100-150m), medie (pina la 200-250m), mare (peste 300m)
2) Gabaritul vinatului: foarte mic (pina in iepure), mic (de talia ciine, vulpe, lup), mediu (bambi si purcelashi), mare ( mistrezozaur, urs, cerb), foarte mare (elefant si orgolii nemasurate)

In functie de datele de intrare de mai sus cred ca exista mai multe Categorii de calibre. Odata ce ne-am “zero-ed” pe o categorie intervin urmatoarele criterii de alegere (din nou personale si necombatut :haha:):
1) Pretzul
2) Balistica
3) Precizia
4) Raspindirea calibrului respectiv

Categorii de calibre:

Intre datele de intrare se pot face 20 de combinatii de [distante,gabarit vinat] dar nu toate au sens. In opinia mea urmatoarele combinatii au sens:

[Distanta foarte mica, vinat foarte mic]
Este genul de “combatere in jurul casei”. Un shobolan, veverita incomoda, armadillo  , etc. In asemenea cazuri ACOLO UNDE E LEGAL, rimfire sau chiar armele cu aer comprimat fac tot ce trebuie. Asadar batrinul 22lr e numai bun pentru aceste cazuri. Cine nu a auzit inca de el va rog puneti mina pe carte si invatiti “tabla inmultzirii”. Pentru cazurile in care o vulpe viziteaza gainarul un 22 WMR sau chiar 17 HMR se decurca bine de aproape. De asemenea in padure daca tinjim la o tocana de iepure, un rimfire e numai bun sa fac contact cu bunny fara sa-l faca puzzle. Pentru cazurile in care rimfire nu e legal, o lisa mai umila in putere, incarcata cu un birdshot face tot ce trebuie si are si loc de tremurat mina.

[Distanta medie, vinat foarte mic si mic]
Aici trebuie un pic de putere si un pic de balisitica. E genul de combatere in teriotoriu si/sau varmint hunting de aici. Vulpe, ciine, lup, shacal sint protagonistii principali si dupa ei calibrele centerfire din seria 22 sau chiar 6mm sint numai bune de trimis. Aici intra 223 cu totzi frazii lui mai mici si mai mari, si daca lupul e chiar din Scufitza Rosie un 6 mm il vindeca de travesti. Atentie mare insa la alegere proiectilului. Calibrele 22 si 6 mm pot fi calibre extrem de rapide, unele din ele sint in domeniul quadro-sonic, cu energii mari pentru animalele foarte mici si chiar pentru o vulpe dietica. Gloantzele explosive in special trase aproape, pot “despacheta” vinatul mic, iar pe cel foarte mic il gatesc pe loc.

[Distanta mica, vinat mediu]
In aceasta categorie in opinia mea intra calibrlele de revolver genul 357 Magnum, 44 Magnum trase din carabine. Calibrele respective folosesc proiectile groase, grele, cu virf plat si cu viteza mica. Deci balistica slaba, dar suficienta pentru distantze mici.  Mai nou firma Hornady a scos seria de munitie numita Leverevolution in care proiectiele au virf de polimer deci balistica s-a imbunatatzit considerabil. In opinia mea Leverevolution extinde distanta cu cca 1/3-1/4 fata de proiectilul similar tras din aceeasi arma.

[Distanta mica, vinat mare]
In aceasta categorie intra tot calibre cu proiectil gros, si mai grele decit categoria precedenta, dar tot cu viteza relativ mica. Aici intra 444 Marlin, 45-70 (incarcat hot), 450 Marlin. Toate aceste calibre pot dezvolta energii care rivalizeaza cu magnumurile. Cel mai frecvent aceste calibre sint chambered in carabine leveraction

[Distanta medie, vinat mediu]
Cred ca asta este cazul in care se potrivesc majoritatea vinatorilor. In aceasta categorie calibrele si orgoliile abunda. Proiectilele incep de la 6 mm si ajung pina pe la 8mm. Sint atit de multe calibre in categoria aceasta incit doar sa le enumeri poate ar umple pagini, darmite sa le mai si analizezi. Exista o variatie destul de mare in balistica si puterea calibrelor din aceasta categorie. Eu nu le stiu pe toate. Iata doar citeva calibre notabile: 30-06 e rege in USA, dar si 308 Winchester si 270 Winchester au raspindire. In Europa sint altlele pe care nu le pot enumera pentru ca nu le stiu bine. De asemenea 243 cistiga teren pentru vinatorii de capre datorita balisticii si reculului mic. 30-30 intra tot in aceasta categorie. La fel si calibrele rusesti 7.62×39 (calibrul de AK) si mai puternicul 7.62×54 (calibru de Mossin, Dragunov, PSL). Nota: Unele din ele nu sint legale in Ro pentru acest gen de vinat desi sint legale in US. Consultatzi legislatzia inainte de a le folosi.

[Distantza medie si mare, vinat mare]
Aici e domeniul magnumurilor care si ele abunda. Cele mai cunsocute sint 7mm magnum, 300 Winchester Magnum. Dar acums sint si fratii lor cu steroizi 7 mm RUM, 300 RUM. De asemenea exista variante de 7mm si 300 short magnum, la care singura pretentie la faima este faptul ca nu e nevoie de long action ci pot fi chambered in short action. In opinia mea rezolva o problema neexistenta. Weatherby e plin de magnumuri in aceasta zona si rivalizeaza in putere si balistica cu variantele RUM de la Remington. Daca mergem in sus la diametrul proiectilului avem 338 Winchester magnum, 338 RUM, 340 Weatherby, 338 Lapua. Gabaritul vinatului practic, creste pe masura ce energia calibrului. Si tot mergind in sus cu calibrele ajugem la 50 BMG care e magnumul suprem si nu e bun de nimic practic (in umila mea opinie) decit tras in poligon si scris la mama si la tata despre el. Am observat aici ca procentul de 50BMG e mare la cei care isi cumpara Porche (observatie pur personala) si nimersc de obicei in tzintele vecinilor. Precizia practica in general scade pe masura ce calibrul si energia cresc.  E mai greu de controlat greutati mai mari, cantitati de pulbere mai mari…si sint mai greu de tras. In opinia mea  (care e discutabila) prefer un calibru un pic mai mic pe care pot sa-l trag precis decit unul mare de care mi-e frica. Inca un amanunt. In afara magnumurilor mici daca 7mm si 300 Winchester magnum se pot numi mici, aproape toate celelalte nu se pot trage omeneste decit cu frina balistica (muzzle break), care e o problema in sine.

[Distanta mica, vinat foarte mare]
Practic aici intra vinatul african. Drept sa spun m-au interesat prea putin calibrele africane pentru vinat dinozauri, deci nu le prea stiu. O sa ma documentez si sa mai completez. Oricum aici intra 416 Rigby, 375 H&H, Nitro Expres-urile. Cred ca au prea putzina aplicatie pentru altceva decit pentru vinat dinozauri. Poate un 50 BMG ar intra aici daca l-ai putea trage din mina, dar trebuie sa fi  :puternic:  :haha:.

Alegere dupa ce am identificat categoria
OK, ne-am hotarit cu ce categorie votam, acum ce calibrul alegem in categoria respectiva. Dupa cum am spus mai sus, acum e important sa consideram urmatoarele criterii: pretzul, balisitica, precizia si raspindirea. Sa zicem ca ne-am hotarit pentru categoria [Distantza medie si mare, vinat mare]. In aceasta categorie, magnumurile domina. Incepind cu “micutzele” 7mm Magnum, 300 Winchester Magnum si terminind cu 50BMG spectrul de calibre este foarte mare. Sa luam pe rind criteriile.
Precizia: poate ca majoritatea magnumurilor pot fi precise, dar multa experienta si documnetatie este in magnumuile mai vechi si clasice. Aici cistiga 7mm Magnum, 300 WM. RUM-urile par a veni tare din urma, dar sint departe de a fi cistigat atitea competitii pe cit au cistigat stramosii lor
Balistica: aici variantele de Weatherby, RUM-urile si Laupa Magnum rup gura la aproape orice altceva. Poate singura exceptie ar face 50 BMG care are proiectile cu coeficienti balistici de racheta orbitala insa vitezele de plecare nu sint grozave.
Pretzul: tot stramosii cistiga aici fataza de orice. Nu numai ca 7mm Magnum si 300 WM sint cele mai iftine magnumuri in aceast categorie, dar uzeaza tzeava mai putzin decit celelate deci au avantaj economic si in acest sens. Si pentru ca sint mai ieftine de tras vor fi trase mai mult, si deci devii tragator mai bun..si implicit maresti precizia practica. De asemenea stramosii sint printre singurele calibre magnum care se pot trage fara frina. Jucindu-ma cu numerele si econmia am ajuns la concluzia ca la 1000USD cheltuitzi trag de 2-3 ori mai multe focuri in magnumurile clasice decit in supermagnumuri. Pentru mine asta a fost un argument hotaritor
Raspindirea: 7mm si 300WM sint cele mai raspindite magnumuri.

Asadar din toate considerentele de mai sus, am ales stramosii si am sacrificat un pic de balisitica care pentru scopuri practice nu cred sa se vada prea mult in ceea ce face eu. Acum alegerea intre 7mm Magnum si 300 WM am facut-o din considerente mai mult subiective decit obiective. 300 WM are energie mai mare la plecare dar 7mm pentru ca are coeficienti balistici mai buni egalizeaza lucrurile la distanta. Insa am deja un 308, si ma gindesc ca pot folosi aceleasi proiectile atit in 308 cit si in 300WM. Sigur ca proiectilele grele in .308 le voi folosi doar in 300WM.

Pentru cineva care trage 1000 de focuri in 10 ani un supermagnum din serai Weatherby sau RUM s-ar putea sa fie o alegere mai buna, datorita balisticii. Sa nu uitam insa ca trebuie trase cu frina si dopurile in urechi vor fi nelipsite, atit pentru “solist cit si pentru spectatori”.

Intrebari si Raspunsuri.

1)As vrea un calibru universal?
Raspuns: Nu exista

2)As vrea un calibru care sa acopere mai multe categorii?
Raspuns: Asa ceva exista, dar in pricipiu un calibru e propriu unuei anumite categorii. In categoriile invecinate poate fi folosit, dar distanta de tragere, tragatorul si PROIECTILUL folosit devin foarte importante. E ca si cum folosesti masina vara cu anvelope de iarna. Se poate in conditii de siguranta chiar, dar trebuie sa mergi incet si pierzi din aderenta. Cel mai bun exemplu in acest sens este 3006. E un calbru care acopera cu brio vinatul mediu la distanta medie. Dar pentru ca e asa de bun in gama respectiva se mai poate folosi la vinat mare DAR numai la distanta mica si cu proiectil adecvat. Daca insa, as fi eu sa aleg, nu m-as prea incumeta sa traga in ursoiaca imbufnata cu dependenti mici, cu calibru de nota 7 (7 pentru vinatul greu). Daca e sa trag cu un 223 in capra, as zice, fie, capra stie unde a pus-o Darwin. Dar ursul nu stie. Mai degraba daca e sa aleg un calibru ce acopera doua categorii as alege un calibru din categoria mai mare si l-as folosi intr-o categorie mai mica, cu glontzul adecvat. Asadar as algege un 300 Winchester Magnumum de tras in capra dar cu glontz usor care nu face distrugere foarte mare si trece prin animal. Nu e tocmai potrivit,dar in mod sigur capra nu mushca si daca distrugem un pic mai mult din ea…atita bai.

3)Am tras cu supermagnum in capritza la 20m, si a zbughit-o peste mari si tzari. N-am avut cum sa ratez, ce s-a intimplat?
Raspuns: Ba da a-ti ratat cel putzin un pic (sa nu va prinda rusinea ca si eu am ratat un jackrabit la vreo 10-12m). Adica a-ti ratat cel putzin in a nimeri pompa centrala. Un magnum care tone de energie si vagoane de moment cinetic. Daca e tras in vinat mediu cu proiectil destinat vinatului greu, e foarte probabil ca proiectilul nu se expandeaza, trece prin bambi fara sa faca ciuperca si se comporta aproape ca un FMJ. Face o mica gaurica, dar nu lasa energie si moment cinetic in animal. Capra  zbrrr si …moare cindva tirziu dintr-un abces, hemoragie, etc. E ca si cum ar fi fost lovita imperfect cu o sageata.

4)Am cel mai tare Weatherby/RUM pe zona Aredeal, nu-i asa ca nimeni nu poate sa-mi tzina trena?
Raspuns: Mai intii felicitari pentru achizitie. Pe hirtie aveti dominatia suprema si va doresc sa trasferatzi aceasta suprematzie in teren. In teren prostia si domnia se platesc. Sa speram ca l-ati luat fiind constient ca veti plati “domnia” de a avea “Porche-le” magnumurilor, si il vetzi folosi la adevarata valoare. Adica focuri la distantze mari cu proiectile grele. Nu e nimic rau in a avea regele magnumurilor dar e o experientza costisitoare si daca tragatorul il foloseste la nivel de 300 WM, in opinia mea, Weatherby/RUM sint irosire de bani si pulbere. Atita vreme cit il luatzi in cunstintza de cauza, nu lasatzi pe nimeni sa va lamureasca de contrariu, altfel trebuie sa va reamintesc ca 50 BMG bate RUM-ul.

5)Ok, vreau sa trag cu 3006 la vinat greu si in consecinta am cumparat munitie cu proiectile grele. Azi am fost sa reglez arma mea  sub- MOA si acum trage 3 MOA cu munitia asta. Am luat munitie scumpa nu poate sa fie proasta, ce s-a intimplat cu arma mea?
Raspuns: Cel mai probabil noul proiectil e prea greu si prea lent ca sa fie stabilizat in zbor. Un  glontza este aerodinamic instabil. Adica centrul de presiune si cel de greutate fac un moment care fac glontzul sa se intoarca in zbor. Dupa ce s-a intors cu fundul inainte centrul de presiune isi schimba din pozitia si creaza un nou moment cu centrul de greutate si fac din nou glontzul sa se intoarca. Spre deosebire de aces model, o sageat, sau o sulitza e stabila aerodinamic. Pentru ca proiectilul sa ramina totusi stabil in zbor se foloseste momentul de inertie obzinut prin rotatzia proiectilului in zbor. Inchipuitiziva ca avetzi un titirez, daca il lasatzi pe masa fara sa-l rotzi se rastorana intr-o parte (ca si proiectilul din discutzie). Daca insa ii imprimatzi o rotatzie rapida sta verticala si isi pastreaza aceasta pozitie pina cind nu se mai roteste. Acum amintiziva ce se intimpal cind titirezul se roteste cu viteza mica. Nu chiar pica dar descrie cercuri pe masa. La fel se intimpla si cu proiectilul care nu e stabilizat suficient de ghinturi. Cind proiectilul este mai greu are nevoie de un moment de inertie mai mare ca sa il stabilizeze in zbor. Daca ghinturile ii imprima o rotatzie insuficienta, in plan vertical, perpendicular pe directia de zbor, proiectilul descrie cercuri (ca si titirezul care nu se roteste suficient pentru a sta perfect vertical). Asadar proiectilul in loc sa descrie o traictorie cu un arc perfect, descrie o spirala in cu raza cu atit mai mare cu cit e mai nestabilizat. Ca lucrurile sa fie si mai necajite, fortzele aerodinmice care acum nu mai actioneaza axial cu proiectilul ci is tot schimba unghiul datoriat spiralei il fac sa balanseze in zbor, ca un hopa mitica. Asadar cind ajunge in tzinta, proiectilul poate sa fie oriunde pe raza spiraliei si grupul se deshide considerabil. De asemenea o sa observati ca gaurile nu sint rotunde si seamana cu gaura cheii (efectul se numeste keyhole in jargon balistic), pentru ca proiectul a intrat in unghi sau chiar de-a latul. Ce se poate face? In cazul cartushelor din magazin trebuie luate altele mai usoare, asta este, incercati sa compensati greutate redusa prin viteza mai mare. Exista acum asa numitle “Light Magnum” atit pentru 3006 cit si pentru 308, si “Heavy Magnum” pentru magnumurile clasice.  Teoretic daca tineti la greutate ar trebui catutate altele mai rapide. In opinia mea insa a doua solutie nu e grozava, greutatea respectia este la limta stabilitatzii si variatziile de temperatura va pot duce de o parte sau de celalta. Sigur putetzi schimba tzeava cu una cu pas mai mic, dar…asta e o solutie mai radicala.

6)Trag cu magnum dar prietenul trage cu 3006 si la el capra moare dar eu nu reusesc sa o lamuresc. Ce se intimpla?
Raspuns: Vedetzi raspunsul de la 3)

7)Mi-am luat arma in calibrul asta, nu-i asa ca am ales bine?
Raspuns: Da asa e.
8)Cit de tare uzeaza teava magnumul X sau Y?
Raspuns: Nu stiu daca stie cineva exact. Depinde de tzeava, conditii de exploatare (tragi pina cind o potzi folosi de torza sau o lasi sa se raceasca), proiectile folosite…..dar in general magnumurile mici uzeaza tzeava mai putzin decit cele ultrarapide. Toate ar trebui sa tzina peste mia de focuri si daca acceptatzi un pic de pierder in precizie si mai mult. In opinia mea e importanta sa va intrebatzi in cit timp tragetzi 1500 de focuri. Daca raspunsul este 15 ani, atunci uzura nu conteaza prea mult. Daca raspunsul e 1 an, atunci trebuie luata in calcul cheltuiala cu schimbarea tzevii, caz e bine de considerat un magnum mai umil.

9)Am lisa de 12, am nevoie si de carabina?
Raspuns: Aceasta nu e problema de calibru cit e de tipul de vinatoare pe care il practicatzi. In limita distatzei si proectiluli cu care se trage, lisa e o arma sfinta. Insa cind trecetzi de 50-60m si/sau vorbim de vinat mare, cut tot respectul pentru “doamna” armelor de foc, sintetzi under-gunned. Personal consider ca peste 50-60m loviturile cu lisa sint pentru medaliatzi. Insa daca vinatul  are ghiare si coltzi pe sasiu de o jumate de tona, as zice ca indraznetzul cu lisa are singe de gladiator.Scuze nu vreau sa ofensez pe nimeni si experienta mea la lise mititica. Dar oricum ai intoarce-o, fizica unui proiectil unic impins de lisa, este ani lumina in urma unui magnum scuipat in ura de carabinele moderne.

10) Vreau un calibru pentru goana la vinatul xxxx?
Raspuns: Mai intii trebuie consultat ce spune legea in legatura cu calibrele pentru xxxx. Sa zicem ca e permis orice de la 308 Winchester in sus. De asemenea sa spunem ca legea chiar stie ce zice (daca va indoitzi intrebatzi aici) si intr-adevar 308 pune vinatul xxxx jos cu autoritate. Deshi calibrul minim este 308 multa lume tinde sa mearga mult mai mare sa zicem 300 Winchester Magnum, folosind logica ca daca “ciocanul” e destul “barosul” e si mai bun. Logica are ceva valoare, DAR pentru goana mai exista o problema. Posibilitatea de a da rapid lovituri succesive. La calibrele mari e dificil, cel putzin pentru mine e imposibil sa lovesc cu 300 WM cu aceeasi rapiditate cu care lovesc cu 7.62×39 (calibru de AK47, aici e legal la mistretz). Asadar in opinia mea daca loviturile rapide sint importante, indreptatziva spre calibre care nu sint foarte puternice. Calibrele mari au energii mai mari si sint mai greu de tras rapid din cauza reculului si dificultatzii reluarii tzintei Sigur ca asta contrazice “calibrul universal”, dar sa nu uitam ca, calibrul universal nu exceleaza aproape la nimic. In cazul din exemplu, daca vrem totushi ca si calibrul sa fie cit de cit universal, in loc de 308 Winchester probabil as alege 3006, dar nu cred ca as merge mai sus (in orice caz nu pentru mine). Daca arma e chiar dedicata si pentru cine are budget sa-si permita cite o arma pentru fiecare tip de vinatoare, nu-i nimic rau in a alege calibrul minim care face treaba buna, adica 308 Winchester.

Autor, dtdpuu (Cristian C.)