Bine ai venit, Vizitator. Te rugăm să te autentifici sau sa iti creezi un cont.

Logați-vă cu numele de utilizator, parola și durata sesiunii de logare
 

Autor Subiect: Caprior - sezon 2012  (Citit de 33644 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Offline eltorro

  • Membru important
  • Mesaje postate: 2357
  • Karma: +0/-0
  • كافر
Re: Caprior - sezon 2012
« Răspuns #165 : Octombrie 12, 2012, 07:48:29 p.m. »
  • Publish
  • Publish
  • Felicitari Claudiu.  Ca intotdeuna grija ta pentru detalii se cunoaste. De la discretia frunzelor pana la unghiul imaginii. Excelent domnule, excelent!
    Pricepere trebuie la culesul ciupercilor ...... la vanatoare si pescuit trebuie noroc!  -Victor
     

    Offline claudiu

    • Moderator
    • Membru important
    • ****
    • Mesaje postate: 3389
    • Karma: +0/-0
    Re: Caprior - sezon 2012
    « Răspuns #166 : Octombrie 13, 2012, 06:04:20 p.m. »
  • Publish
  • Publish
  • Duminica. Dimineata devreme. Inca noapte. Ceasul a sunat la trei si jumatate. Am stat cateva clipe amortit, cugetand daca era aievea sau visam. Nu, nu visam si dupa cateva zile ploioase, o dimineata racoroasa cu cer senin ma imbia sa ies afara. Bucuros ca vremea s-a “intors”, mi-am luat cele trebuincioase si la patru alergam pe sosea inspre locul unde capriorul pe care il poreclisem “strambul”, speram sa ma astepte.

    Cand am lasat masina langa un gard de spini,  zorii zilei se aratau dupa o coama de deal, vestind o dimineata linistita. Am tras cu nesat aerul curat in piept, mi-am luat ranita, binoclul si pusca si am pornit usurel spre locul unde “strambul” obisnuia sa isi faca cate o scurta si rapida aparitie. Il stiam de cu un an inainte, dar niciodata nu imi statuse bine sa pot trage. Am apucat sa vad ca e un caprior batran, ca un trofeu slabit de ani. Prajinile erau scurte, strambe, rozetele “plouate”. Masiv in corp, gatul gros purtat garbovit ii trada anii multi, poate prea multi.

    Anul acesta il vazusem doar o data. Era scump la vedere. Iesise seara tarziu, dupa apus, iar pana l-am apropiat sa il vad bine in binoclu, tapul s-a retras in padure. Obisnuia sa iasa traversand un drum folosit de carutasi si taietorii de lemne si printr-o taietura din gardul de salcami de pe cealalata parte a drumului intra in terenurile cu diverse culturi. Anul asta il vazusem intr-un grau abia crescut de o palma. A muscat de cateva ori din frunzele verzi, fara sa se opreasca din mers nici macar o clipa. Smecher tap, mi-am zis. Nu degeaba ajunsese la anii lui. Vreo zece aprecia paznicul.

    Dimineata nu il vazusem niciodata, dar vremea limpede si curata ma facea sa cred ca poate il voi intalni. Am pornit usurel spre locul unde obisnuia sa iasa. Am deranjat un cocos de fazan, care probabil ud de roua grea, a luat-o la fuga pe marginea unui canal. La vreo suta de pasi mai incolo a dat drumul la cantatul sau suparat si nervos. Poate avea pe aproape vreo gaina, doua si le chema la el sau le spunea ca doar se plimba putintel mai incolo. Cateva prepelite isi ziceu trilurile matinale insufletind dimineata. Incet, incet se luminase de tot.
    Parcelele de culturi in care iesea tapul incepeau dupa gardul de salcami si se terminau la vreo doua sute de pasi, intr-un canal adanc de vreo doi metri. Vantul adia usor dinspre gardul de salcami, asa ca am ales sa merg usor prin canal, cu privirea atintita inspre padure si gardul de salcami. Am trecut de un ovaz ce inca nu era in lapte si apoi de graul in care vazusem tapul cu ceva vreme in urma. Acum dadea deja spicul. Culturile, nu mai late de treizeci, patruzeci de pasi, fosneau usor la cate o pala de vant, dar nici urma de tapul meu.
    Am trecut si de grau si intr-o bucata necultivata am vazut doua pete rosii ce contrastau cu verdele crud al vegetatiei ce crestea aiurea. Maracini, rugi si tufe de soc se impleteau unele intr-altele,  creand pe alocuri adevarate desisuri in care pana si un mistret isi putea gasi loc de odihna. Am pus binoclul la ochi si am zambit vazand o caprioara inca nefatata impreuna cu iada ei de anul trecut. Pasteau spornic, fara griji. Urma o alta parcela necultivata in care cocenii de porumb de anul trecut se amestecau cu buruienile care ii napadisera dupa ploile din ultima vreme.

    In stanga santului prin care ma miscam usurel era o bucata de pamant mare, semanata toata cu grau. Cultura frumoasa, fara buruieni, crescuta pana in brau, facea aproape imposibil sa vezi vreun tap ori capra ce ar fi binevoit sa se ascunda in adancul ei. Capra cu iada isi vedeau de treaba lor. Ma bucura sa le vad atat de linistite, semn ca nu tare multa lume le deranjase.
    M-am oprit si mi-am zis sa astept. Poate, poate tapul “stramb” va aparea. Bine ascuns in vegetatia din marginea canalului urmaream curios caprioarele. Care la un moment dat si-au ridicat deodata capul, privind atente gardul de salcami. Am indreptat si eu binoclul inspre locul in care priveau caprioarele, un fior strabatandu-mi sira spinarii la gandul ca poate “strambul” va aparea. Nimic nu se arata, dar caprele priveau atente in continuare. M-am gandit ca poate o vulpe sau pisica, ascunse in vegetatia inalta, deranjau tihna micului dejun pe care caprioarele il savurasera cu nesat pana in urma cu cateva momente.

    Dar nu. Cu un salt scurt, din gard si-a facut aparitia “strambul”. S-a oprit fix in marginea salcamilor privind atent caprioarele. A stat asa cateva minute, adulmecand aerul. In binoclu m-am lamurit ca, fara   doar si poate, era “strambul” meu. Ma gandeam deja cum sa fac sa il apropiu cand mi-am dat seama ca uitasem bipodul rezemat de masina. Am injurat in gand. Acum mai aveam o problema in afara caprioarelor care se gaseau intre mine si tap. Trebuia sa ma apropiu mult mai mult pentru a incerca o lovitura fara sprijin. Tapul s-a relaxat si a inceput sa pasca in marginea gardului de salcami. Brusc si foarte des isi ridica privirea incercand sa gaseseasca orice pericol inainte de a fi prea tarziu. Clar era un tap batran, trecut prin multe.

    Fara sa se dezlipeasca de gardul de salcami, tapul pastea usor, miscand agale, inainte.  Soarele ce intre timp se ridicase, scalda blana inca uda a tapului, rosul sau tulburandu-mi privirea si gandurile. Tapul a sprintat scurt si a depasit locul in care pasteau caprioarele cu cativa zeci de pasi. Gasise un loc unde pesemne verdeata era tare buna, tapul nemaifiind atat de atent la cele ce se intamplau in jurul sau. Am pornit usurel prin lanul de coceni ce se ridicau pana la brau. Paraiau la fiecare miscare mai neatenta asa ca pasii mei erau mai inceti si mai atenti ca la vanatoarea de cocos de munte.

    Relaxat total, tapul pastea flamand. Era cam la vreo suta de pasi cand am ridicat arma prima data. Prea departe pentru luneta 6x si mult prea departe pentru un foc sigur, fara bipod. Am injurat din nou si am inceput sa mai apropiu tapul. N-a mai fost necesar sa misc, “strambul” pornind chiar el, incetisor, sa pasca prin lanul de coceni. Probabil iarba cruda, neatinsa, il atragea. Incepea sa fie tot mai cald. Nu mi-am dat seama daca de la soarele care se ridica vanjos pe cer sau de la tapul ce se apropia tot mai mult de mine.
    Cand tapul a ajuns la vreo saizeci de pasi de mine, am ridicat din nou usurel arma. Nu puteam defel sa fixez crucea lunetei pe el. Sa fi fost distanta? Mai degraba emotia de a avea atat de aproape un tap ce mi-l doream inca de anul trecut. Lenes, tapul s-a culcat brusc in coceni. Am inghitit in sec si mi-am dat cu presupusul ce si cum sa fac sa ma apropiu macar inca vreo cativa pasi. In varful picioarelor, atent sa nu rup vreun cocean ori sa calc pe vreunul, am mai facut cativa pasi. Broboane de sudoare imi curgeau pe frunte si simteam ca si camasa se lipise uda pe spinare.

    Ajuns la vreo patruzeci de pasi m-am oprit. Nu vedeam tapul culcat si ma gandeam cum sa fac sa il ridic pentru a incerca un foc. M-am aplecat, am dat ranita jos de pe umeri gandind ca ma incomodeaza si apoi m-am ridicat din nou in picioare cu arma la ochi. Am incercat sa imit un brahnit. Cam nereusit, dar suficient sa alertez tapul, care s-a ridicat in picioare fata in fata cu mine. Nu imi venea sa trag, tapul parandu-mi-se tare ingust in luneta. Privea fix in directia mea. Eu nu miscam, dar mainile incepeau sa imi tremure.
    Alene, tapul a facut un pas la stanga, inca unul, pana cand printre doua sirurui de coceni mi-a aratat blatul. Am pus crucea lunetei usor dupa piciorul din fata. Tapul a privit din nou spre mine chiar cand am dat drumul la foc. Am apasat tragaciul, iar saltul sau inalt arata clar o lovitura in plamani. Impleticit, a alergat inspre gardul de salcami unde gandea probabil ca isi va gasi salvarea. Ajuns aproape de gard s-a oprit si tremurand a incercat sa paseasca. Nu a mai putut, prabusindu-se. A mai zvacnit o data din picioare, apoi inca o data si a ramas nemiscat.

    Am incarcat glont nou pe teava, am asigurat si am pus arm ape umar. Am luat binoclul si vazand ca tapul nu mai misca, din nou cu arma in mana m-am apropiat usurel de el. Oryx-ul il lovise in plamani, putin deasupra inimii, curat. Mi-am scos palaria, l-am privit cateva clipe si apoi m-am asezat langa el. Am aprins o pipa si m-am rugat ca paznicul sa isi intarzie sosirea. Dimineata era prea frumoasa si mi-as fi dorit sa nu se mai termine.


    "Pasiunea vanatului...ne vine de departe si de demult - asa de departe si de demult incat, cugetand, simt un aspru fior..." Mihail Sadoveanu
     

    Offline aedob04

    • Moderator01
    • Membru important
    • ****
    • Mesaje postate: 1162
    • Karma: +0/-0
    Re: Caprior - sezon 2012
    « Răspuns #167 : Octombrie 13, 2012, 09:18:40 p.m. »
  • Publish
  • Publish
  • Bravo Claudiu, pt. poveste deasemenea!!! Superba dimineata!
    "Oriunde e bine, dar la vanatoare e cel mai bine."
     

    Offline claudiu

    • Moderator
    • Membru important
    • ****
    • Mesaje postate: 3389
    • Karma: +0/-0
    Re: Caprior - sezon 2012
    « Răspuns #168 : Octombrie 14, 2012, 11:23:20 a.m. »
  • Publish
  • Publish
  • Cred ca este cel mai batran caprior ce l-am vanat eu.



    "Pasiunea vanatului...ne vine de departe si de demult - asa de departe si de demult incat, cugetand, simt un aspru fior..." Mihail Sadoveanu
     

     


    Facebook Comments