Vanatoare in Romania

 
Vă rugăm să vă logaţi sau să vă înregistraţi.



Autor Subiect: Cutitul  (Citit de 76279 ori)

Offline cosmin p

  • Membru important
  • Mesaje postate: 175
  • Karma: +0/-0
Cutitul
« : August 31, 2009, 06:19:41 p.m. »
Cum nu am gasit alt topic dedicat, il deschid eu pe acesta cu rugamintea daca am gresit creand un altul sa imi fie mutat acesta la topicul de cutite ::)
Intrebarea mea suna cam asa: "Ce otel credeti ca este mai pretabil la un cutit de vanatoare?". Luati aici in calcul un cutit care se foloseste si la vanat mare si la vanat mic.
Asadar ce cred domniile voastre despre acest subiect?
Eu personal doresc achizitionarea a 2 astfel de cutite unul cu otel VG-10, iar altul S30V. Fac bine, rau?.... astept concluziile voastre.
Un alt otel de care se vorbeste bine este ATS-34. Eu am un Victorinox cu otel 440 C de care sunt destul de multumit.

Offline eltorro

  • Membru important
  • Mesaje postate: 2357
  • Karma: +0/-0
  • كافر
Re: Cutitul
« Răspuns #1 : August 31, 2009, 07:40:52 p.m. »
Pentru vanatoare in special, cred ca D2 e cel mai nimerit. Daca iei S30V, nu prea vad cum o sa-l ascuti in teren. 440C (atentie... sa fie C) e bun, dar se ciobeste destul de usor, deci atentie la oase.
Ats 34 e preferatul meu la jupuit.
Vg 10 - nu cunosc decat din citite, nu am folosit inca.
Pricepere trebuie la culesul ciupercilor ...... la vanatoare si pescuit trebuie noroc!  -Victor

Offline claudiu

  • Moderator
  • ****
  • Mesaje postate: 3389
  • Karma: +0/-0
Re: Cutitul
« Răspuns #2 : August 31, 2009, 10:13:52 p.m. »
Eu de 440 C, Fero, nu-s tare multumit. Dupa ce jupuiesc un tap, trebuie iar ascutit.
@eltorro, nu vrei tu sa pui o poza cu cutitul ce il folosesti la jupuit? Ca vreau sa imi iau unul anume pentru asta.
"Pasiunea vanatului...ne vine de departe si de demult - asa de departe si de demult incat, cugetand, simt un aspru fior..." Mihail Sadoveanu

Offline cosmin p

  • Membru important
  • Mesaje postate: 175
  • Karma: +0/-0
Re: Cutitul
« Răspuns #3 : August 31, 2009, 10:57:39 p.m. »
@eltorro, toata stima din partea mea. Ai mare dreptate cu 440 C. L-am folosit printre primele dati la iepure si am facut prostia sa dau in os cu el. Intr-adevar s-a ciobit, iar dupa aia nu a mai iesit la ascutit asa cum fusese inainte. Am fost foarte dezamagit, de asta vreau sa imi iau alte cutite.
Am citit mult despre cutite mai ales pe site-uri de la voi de peste ocean si multi ziceau de bine de acest D2.
Inca ceva, de ce ai zis ca nu se poate ascuti S30V in teren (bine, nu ca as fi eu vreun maestru care ascute cutitul in teren)?

Offline eltorro

  • Membru important
  • Mesaje postate: 2357
  • Karma: +0/-0
  • كافر
Re: Cutitul
« Răspuns #4 : Septembrie 01, 2009, 02:49:49 a.m. »
Chestiunea cu alegerea cutitelor este o evolutie permanenta a intelegerii fiecaruia in ce priveste metalurgia, dimensiunile si forma lor. Cel mai greu este insusi modul de folosire, care se poate fura numai din mana celui care stie. Calea autodidacta e mai lunga si anevoioasa. Cu mult.
Primul factor care intereseaza este : cat de bun e cutitul. Adicatelea cat de bun e metalul. Exista metale mai potrivite decat altele pentru anumite activitati, dar eu cel putin nu cunosc unul singur care sa surclaseze detasat pe altele din afara clasei lui. Apoi mai e si problema calirii, care e facuta de fiecare firma separat. Despre astea puteti citi pe net, daca va intereseaza.
Ceea ce nu se spune pe net e cam cat de mare trebuie sa fie cutitul, ce forma sa aibe la varf si ce tip de ascutis i se potriveste. Si mai trist sta situatia la capitolul utilizarii. Am remarcat situatii in care un cutit a ramas in "forma buna" in mana unui "cunoscator" cu mult dupa ce un amator a trebuit sa si-l ascuta pe al lui. Aceeasi treaba au avut de facut amandoi. Cum il tii in mana, cum il lucrezi, cat de tare apesi pe lama si cat la suta din tais folosesti la fiecare trecere.... toate conteaza.
Din pacate, numai prin experienta se pot dobandi astea.

La capitolul jupuit... majoritatea prefera lamele mult curbate. Eu ma descurc si cu celelalte, si-mi place sa folosesc un cutit la mai mult decat o singura etapa.
Cam asa arata cel pe care-l folosesc eu


M-am jucat si cu asta, dar nu mi-a placut. E prea scurt taisul si se toceste prea repede.... dar e minunat cand trebuiesc facute lucruri de finete. Sta in mana ca turnat. E 440C, dar nu de asta l-am abandonat.


S30 V este foarte greu de ascutit fara diamant. Si trebuie sa lucrezi fin cu diamantul, nu e ca si cu piatra, sa-l iei la graba. Si pentru ca trebuiesc multe treceri, e mai usor sa-l bulibasesti... Trebuie facuta treaba acasa, in liniste si cu rabdare, ca sa nu pomenim....scule bune.

Poate ar trebui sa discutam putin si despre ascutire. Am mentionat cateva aspecte pe alt forum.... dar aici suntem mai "intre noi", asa ca merita sa detaliem. Fara indoiala, e mai bine cu un Lansky sau Gatco. Incepem cu alegerea unghiului de atac. (nu intram inca in tipurile de ascutis, ca nu prea are rost, si nu stiu multi oameni care sa fi incercat modele similare la care sa difere doar concavitatea sau tipul ascutisului). Cu, cat mai mic e unghiul, cu atat va taia "mai bine" dar se va toci mai repede, fiind totodata spus ciobirii.
Pentru carne, un unghi de 20 grade la masinarie mi-a dat rezultate destul de bune.
Se incepe cu piatra mare..... etc. Scrie in prospect.
Mare atentie sa se finiseze cu fiecare piatra, pana la "honing stone". Piatra fina nu ajunge. La sfarsit, trebuie ca taisul sa straluceasca aproape ca oglinda. orice convexitate trebuie corectata. Daca nu avem grija sa finisam bine taisul, acesta ramane zimtat. Va taia excelent la test, pentru ca va functiona ca un ferastrau. La scurt timp insa, dintii se vor rupe, luand cu ei nu numai capacitatea initiala de taiere, dar si o parte din lama, care va rezulta in aparenta tocire brusca a cutitului.
Dupa ce se ascute cutitul la unghiul dorit, nu trebuie sa-l mai luam cu piatra dura prea des. Prima data e important sa fim atenti la unghi... dupa aceea doar il urmam. De regula se incepe cu piatra medie, dupa ce cutitul a primit un unghi bun. Se foloseste cea dura numai cand avem ciobituri sau tocirea e foarte pronuntata.
Un om al padurii pe care am ajuns sa-l apreciez, spunea ca e bine sa folosesti regula de trei. De 30 ori cu piatra mijlocie, o suta cu cea fina si 300 cu hone". (nu stiu cum ii spune la voi la Romania la "honing stone". Tineam minte "cute" de la bunicul... dar s-ar putea sa fie regionalism.)
Apoi urmeaza partea cea mai cea. Datul lamei pe o curea de piele. E mai usor daca pielea e lipita pe o bucata de lemn, dar merge si cu ea agatata in cui. Pe piele se pune un abraziv fin. Si avem 1000 de treceri.
Acum putem spune ca avem un cutit bun....
Mai spuneti si voi cate ceva, ca ma simt de parca as monologa singur.
Pricepere trebuie la culesul ciupercilor ...... la vanatoare si pescuit trebuie noroc!  -Victor

Offline cosmin p

  • Membru important
  • Mesaje postate: 175
  • Karma: +0/-0
Re: Cutitul
« Răspuns #5 : Septembrie 01, 2009, 03:26:10 p.m. »
Ok, pana acum am inteles pe deplin si iti multumesc Paul pentru detalieri. Am vazut pana acum toate filmuletele lui Ray Mears, despre ascutirea cutitelor pe acele caramizi japoneze inmuiate in apa..... :-\ destul de complex pentru mine. Asa ca pana la urma am ales sa comand o trusa Lansky si voi vedea urmarile. O sa incerc ce a zis Paul intocmai si va voi comunica rezultatele. Parerea mea din ce am citit pe diverse forumuri chiar si la fiecare categorie de folosinta a unui cutit de exmeplu macelarie sunt 2 baricade: cei care doresc un otel mai tare, care se toceste mai greu insa calitatea la taiere este mai mica, DAR omul e multumit ca nu trebuie sa il ascuta din juma in juma de ora si mai este o categorie pe care eu ii numesc profesionisti care cauta cutite cu un otel mai maleabil, dat fiind calitatile extraordinare de taiere, ca minus avand bineinteles timpul scurt de folosire pana la ascutirea din nou.
http://www.abovetopsecret.com/forum/thread234509/pg1 asta e un forum din afara unde am citit cu mare placere parerile unor oameni care activeaza sau au activat in trupele speciale, armata, specialisti in tehnici de supravietuire care isi dau cu parerea despre cele mai bune cutite de vanatoare si supravietuire. E o lectura frumoasa pe care o recomand oricarui pasionat de asa ceva.

Offline Milo

  • Moderator
  • ****
  • Mesaje postate: 1114
  • Karma: +0/-0
Re: Cutitul
« Răspuns #6 : Septembrie 01, 2009, 04:28:00 p.m. »
bune informatii eltorro, incet incet se ajunge (daca nu sa ajuns deja) si la cutite ca la arme, tot mai multa stiinta si filosofie, dar practic esenta e veche de zeci de ani de zile...

cel de-al doile cutit pus de tine mi se pare ca e un caper / caping knife - adica mai pe romaneste, un cutit destinat jupuirii bustului si a capului  de aceea are lama scurta ca sa o poti manevra pentru detaliile fetei buzele, pleoapele ochilor etc. pe continentul Nord American un procent foarte mare din trofeele pastrate sunt pastrate naturalizate ca bust, si de aici  au aparut si cutite dedicate jupuirii capurilor.

eu am primit recent un "pleu" cu aspect ieftin, a si fost ieftin, nu are tata nu are mama, dar sta foarte bine in mana si e ascutit bine, daca te joci neglijent cu el s-ar putea sa fie prea bine ascutit  :-\
abia astept sa ii incerc puterile pe o piele tzapana de mistret sau un cerb ...apoi daca reusesc sa fac o operatiune de asta inseamna ca e data dracului corcitura.

ce am incarcat si nu m-a impresionat foarte tare a fost un Maartini, a mers frumos, manerul elegant din lemn a facut munca mai usoara, asta a fost pe cerb, cand am dat de platosa mistretului parca as fi taiat in fier cu el asa sa tocit  :(
« Ultima Modificare: Septembrie 01, 2009, 04:43:14 p.m. de Milo »

Offline eltorro

  • Membru important
  • Mesaje postate: 2357
  • Karma: +0/-0
  • كافر
Re: Cutitul
« Răspuns #7 : Septembrie 01, 2009, 09:21:57 p.m. »
Este bine sa incepi prin a citi pe site-uri. E gramada de informatie in postarile alea. Multe fac referinta directa la prospectul/reclama unui anume produs. Altele sunt informatii trecute din gura in gura (numite si "hear-say" - sau "spun si eu ce am auzit de la altii"). Asta la inceput.

De curiozitate, cauta fiecare cutit despre care se vorbeste. Cuvinte de gen Tanto, Hissatsu te duc cu gandul numai la bine. Asta pana cand descoperi ca sculele cu pricina sunt concepute pentru lupta. Si nu orice lupta, ci lupta intre oameni. Cele de lupta cu animalele arata cu totul altfel. Sa nici nu vorbim de cele la care facem noi referire aici.
Sigur, ca prin obisnuinta, practica, si nu in ultimul rand - prin dorinta nestramutata de a folosi un anume cutit drag - se pot utiliza si aceste cutite "tactice" in scopuri vanatoresti. Dar atunci nu ai nevoie de sfatul nimanui, pentru ca vei cumpara cu ochii.
Daca vrei sa cumperi un cutit pentru supravietuire, care sa te tina si tu sa-l tii pe el, ia-ti unul din otel carbon. Unul. Pentru ca vei avea un cutit, vei avea grija de el si-l vei sterge/unge de fiecare data. Cand ai mai multe cutite, e cu mai mare problema... ca le pui la loc murdare, neingrijite.... si ergo e mai comod sa fie din otel inoxidabil.
Otelul carbon (sa zicem 1095 ) e mai ieftin (cu mult) tine taisul mai bine si se ascute mai usor decat orice inox. Sigurul dezavantaj.... rugineste. Noi am complicat lucrurile foarte mult cand am trecut la inox. A trebuit adaugat vanadiu, ca altfel nu prea puteai pune un tais pe lama aia, crom cca12% sau mai mult.... si e destul de greu sa le aliezi cum trebuie. Apoi s-au gandit sa atomizeze otelul, si astfel au aparut cele din seria S (30, 60, 90) V. - primele oteluri concepute special pentru cutite.
Cel mai bun, tot otelul carbon ramane. Si gasesti din cele facute din injectoare, rulmenti sau arcuri (folii) care erau inalt aliate, si care taie brici si tin mult si bine.

Revenind la oile noastre... un cutit vanatoresc denota o eleganta aparte, o legatura intre elementele vanatorii. Aceste cutite frumoase nu sunt intotdeauna practice. Unele sunt prea grele, altele prea inflorate, si in marea majoritate ne e mila sa le scoatem si sa le folosim cum trebuie. De aceea e practic sa avem doua. La noi, nu acasa in sertar.
Unul frumos, de tinut la curea si taiat fuduliile mistretului... altul pentru munca. Am fost adeptul ideii ca fiecare sa cumpere de cat ii permite punga. Sigur ca Knifes of Alaska (una din firmele mele favorite) face cutite bune, si frumoase, dar si preturile sunt pe masura. Nu numai otelurile sunt scumpe, dar si firma, numele, serviciile de garantie, etc.
Exista si "ieftin si bun" ? Da. dar de regula nu de la firmele ubicuitare. Nu cautati la Gerber, Buck sau Puma ceva ieftin si bun. Cautati la Mora. La noi sunt cam 15 $ si sunt excelente.

Doua lucruri, sa nu uit.... cand stiti ca aveti de de taiat mai mult, puneti langa cutit si un "fier". Majoritatea cutitelor nu au nevoie de ascutire, dar au nevoie de "trecerea" pe fier pentru a-si recapata taisul. Cele din magazin sunt de indicat, pentru ca sunt facute dintr-un fier mai moale.
Al doilea.... nu exista nici un cutit de "survival" facut din inox. Pentru ca e aproape imposibil sa faci scantei cu el. Caveat emptor.
Pricepere trebuie la culesul ciupercilor ...... la vanatoare si pescuit trebuie noroc!  -Victor

Offline claudiu

  • Moderator
  • ****
  • Mesaje postate: 3389
  • Karma: +0/-0
Re: Cutitul
« Răspuns #8 : Septembrie 07, 2009, 01:11:52 a.m. »
Un cutit ieftin (5 euro) si care taie excelent. Am ramas impresionat, deoarece dupa ce am jupuit si transat un caprior, inca taisul nu necesita ascutit. Iar ascutitul e simplu, cu acea ascutitoare de la Fiskars.

"Pasiunea vanatului...ne vine de departe si de demult - asa de departe si de demult incat, cugetand, simt un aspru fior..." Mihail Sadoveanu

Offline cosmin p

  • Membru important
  • Mesaje postate: 175
  • Karma: +0/-0
Re: Cutitul
« Răspuns #9 : Septembrie 09, 2009, 09:30:00 p.m. »
Important este sa te simti tu bine cu el in mana si sa fii multumit de cum taie si se ascute. Pretul nu face neaparat diferenta.

Offline eltorro

  • Membru important
  • Mesaje postate: 2357
  • Karma: +0/-0
  • كافر
Re: Cutitul
« Răspuns #10 : Septembrie 09, 2009, 10:14:49 p.m. »
........@eltorro, nu vrei tu sa pui o poza cu cutitul ce il folosesti la jupuit? Ca vreau sa imi iau unul anume pentru asta.
O sa pun niste poze cu cele pe care le-as recomanda la jupuit....


De sus in jos, insotit de explicatii...
Primul e un Buck cu otel de 154CM (un 440C imbunatatit cu adaos de 3%crom si 4% molibden). Mai des intalnit in varianta japoneza (ATS 34), e un otel durabil, inoxidabil si rezistent. Lama e scurta si lata, permitand manevrarea foarte usoara a liniei de taiere. Curbura permite folosirea intregii lungimi a lamei, care e de regula mai mare decat cea folosita in cutite cu lama mai lungi, dar drepte. Sta in mana foarte bine. Au scos si o varianta cu S30V, pentru doritori.

Al doilea e un Grohmann si are forma arhetipica cutitelor de jupuire. Otelul nu e cine stie ce, dar taisul i se reda foarte usor prin trecerea peste "fier", care pare sa fie o practica generala intre  "belitorii" profi.

Al treilea e tot un Grohmann. Are un design deosebit. Pare ciudat la prima vedere, dar sta in mana ca turnat. Prin forma-i serpuita, pune lama in fata articulatiilor degetelor (ca axa, in planul lamei cutitului), reducand stresul in incheietura mainii. Lama are si ea o forma deosebita, ca o frunza, dar actioneaza asemeni "burtii" unui fierastrau, creand un avantaj mare la taiere. Tot din cauza formei, controlul lamei se face cu usurinta.

Preferinta mea este fara indoiala al treilea. Nu numai ca intra in categoria "universale", dar poate fi procurat si in otel carbon, pentru meseriasi. Cel inox nu m-a impresionat prea mult desi l-am facut sa barbiereasca relativ usor. E unul din otelurile inox germane, neinteresant ca si proprietati, dar rezistent ( Solingen si Puma il folosesc de asemenea). Eu as prefera otelul carbon, care e mai bun, doar ca trebuie uns din cand in cand. E disponibil in trei marimi... eu as alege-o pe cea mijlocie.

@claudiu ... Cutitul din poza pare sa aiba tot o lama din otel "sandvick". Probabil 12C27 daca Fiskars (cred ca au fost cumparati de Gerber) i-au facut in colaborare cu Frost si 12C27mod. daca l-au facut cu Eriksson. Eu prefer originalele, care costa tot pe-acolo, dar au o ergonomie mai buna.
Eu recomand tuturor sa-si ia unul asemanator, si sa invete sa-l ascuta, sa-l bibileasca... inainte de a se arunca la cele de 300$.
Cu privire la ascutitoare, exact modelul ala il folosesc si eu pentru toate cutitele de bucatarie, si pentru cele cu intrebuintare "universala" (camping). E una din putinele care ascute in loc sa toceasca, prin dispunerea foarte ingenioasa a pietrelor. Cu ea ascut si toporul.
Cutitele de carne primesc mai multa atentie, dar nu din pricina ca au nevoie, ci pentur ca vreau eu.
Pricepere trebuie la culesul ciupercilor ...... la vanatoare si pescuit trebuie noroc!  -Victor

gigi123

  • Vizitator
Re: Cutitul
« Răspuns #11 : Septembrie 27, 2009, 03:04:38 p.m. »
Ca al meu nu are nimeni, de fapt nu o sa aiba nimeni, ca inca nu este gata mai am de lucru la lama.
Nu-mi cereti sa va fac ca nu stiu daca-mi reuseste al doilea  444.

Offline 8x57

  • Membru important
  • Mesaje postate: 1418
  • Karma: +1/-0
Re: Cutitul
« Răspuns #12 : Septembrie 27, 2009, 09:34:23 p.m. »
........@eltorro, nu vrei tu sa pui o poza cu cutitul ce il folosesti la jupuit? Ca vreau sa imi iau unul anume pentru asta.
O sa pun niste poze cu cele pe care le-as recomanda la jupuit....


De sus in jos, insotit de explicatii...
Primul e un Buck cu otel de 154CM (un 440C imbunatatit cu adaos de 3%crom si 4% molibden). Mai des intalnit in varianta japoneza (ATS 34), e un otel durabil, inoxidabil si rezistent. Lama e scurta si lata, permitand manevrarea foarte usoara a liniei de taiere. Curbura permite folosirea intregii lungimi a lamei, care e de regula mai mare decat cea folosita in cutite cu lama mai lungi, dar drepte. Sta in mana foarte bine. Au scos si o varianta cu S30V, pentru doritori.

Al doilea e un Grohmann si are forma arhetipica cutitelor de jupuire. Otelul nu e cine stie ce, dar taisul i se reda foarte usor prin trecerea peste "fier", care pare sa fie o practica generala intre  "belitorii" profi.

Al treilea e tot un Grohmann. Are un design deosebit. Pare ciudat la prima vedere, dar sta in mana ca turnat. Prin forma-i serpuita, pune lama in fata articulatiilor degetelor (ca axa, in planul lamei cutitului), reducand stresul in incheietura mainii. Lama are si ea o forma deosebita, ca o frunza, dar actioneaza asemeni "burtii" unui fierastrau, creand un avantaj mare la taiere. Tot din cauza formei, controlul lamei se face cu usurinta.

Preferinta mea este fara indoiala al treilea. Nu numai ca intra in categoria "universale", dar poate fi procurat si in otel carbon, pentru meseriasi. Cel inox nu m-a impresionat prea mult desi l-am facut sa barbiereasca relativ usor. E unul din otelurile inox germane, neinteresant ca si proprietati, dar rezistent ( Solingen si Puma il folosesc de asemenea). Eu as prefera otelul carbon, care e mai bun, doar ca trebuie uns din cand in cand. E disponibil in trei marimi... eu as alege-o pe cea mijlocie.

@claudiu ... Cutitul din poza pare sa aiba tot o lama din otel "sandvick". Probabil 12C27 daca Fiskars (cred ca au fost cumparati de Gerber) i-au facut in colaborare cu Frost si 12C27mod. daca l-au facut cu Eriksson. Eu prefer originalele, care costa tot pe-acolo, dar au o ergonomie mai buna.
Eu recomand tuturor sa-si ia unul asemanator, si sa invete sa-l ascuta, sa-l bibileasca... inainte de a se arunca la cele de 300$.
Cu privire la ascutitoare, exact modelul ala il folosesc si eu pentru toate cutitele de bucatarie, si pentru cele cu intrebuintare "universala" (camping). E una din putinele care ascute in loc sa toceasca, prin dispunerea foarte ingenioasa a pietrelor. Cu ea ascut si toporul.
Cutitele de carne primesc mai multa atentie, dar nu din pricina ca au nevoie, ci pentur ca vreau eu.

Toate cutitele Grohmann pot fi comandate si pentru stingaci.
http://www.outdoormesser.de/epages/62013711.sf/de_DE/?ObjectPath=/Shops/62013711/Categories/Grohmann-Knives/Linksh%C3%A4nder
înainte de a scrie un cuvânt
îmi găsesc totdeauna timp
să stau de vorbă cu el
(Louis Savary)

Offline soimu`

  • Membru important
  • Mesaje postate: 13
  • Karma: +0/-0
Re: Cutitul
« Răspuns #13 : Ianuarie 30, 2010, 01:04:02 a.m. »
am venit si eu pe aici ...sper sa ma primiti
domnule eltorro...o mica enciclopedie , ca de obicei
nu va cunosc personal, dar dupa  opiniile   exprimate, cred ca  locuiti in germania
acolo e moda  cutitelor drop point  pentru belit
la noi, e in mare voga  cutitul cu varful cat mai sus ( si erect....daca nu  se supara cineva)
pana azi, incercam si eu sa le explic la vanatorii care cerau cutite  de belit, ca e mai bun drop pointul...ca la eviscerare nu atingi nimic TOCMAI CA E CU VARFUL JOS, pentru ca  atunci cutitul e cu taisul in sus , nu  altfel...
azi cand cautam un model de taietor de piele (acea fanta  ascutita cu care agati pielea si  o tai prin tragere), am vazut ca  o cautare pe google  imagini la cutit de jupuit (varianta engleza) ,  am avut mai multe  poze cu cutite  "erecte" decat drop point
am inteles ca  ce e in germania e o moda, asa cum  cele cu varful sus...tot o moda, si ca nu are rost sa  te pui de-a curmezisul tavalugului
despre oteluri... multe nu sunt de adaugat la ce le spuse...dar multe ar mai fi de zis  in acest subiect vast
acum am ajuns si eu sa  lucrez cu D2 si va rog sa ma credeti ca nu o sa ma mai intorc la otel carbon
D2 nu se ascute asa usor ca  otelul carbon, nu  face un tais asa fin ca otelul carbon, dar cu siguranta nu sare taisul si garantat tine taisul de multe ori mai mult decat la un otel carbon
nu se ascute nici asa greu ca o pulbere metalurgica, deci, asa cum spuneati si dv in primul post,  cred si eu ca e varianta ideala pentru munca
am saincerc saptamana ce vine si un D6, care are si wolfram in el, dar cred ca o sa se ascuta mai greu
adaug si aici cateva poze cu  ce am terminat vinerea trecuta si de care sunt foarte mandru de cum au iesit
in rest,  sa vedem ce ne spun si  utilizatorii mai pretentiosi, pentru ca fiecare are un stil de lucru si  deci are propriile nevoi in teren

Offline babon

  • Membru important
  • Mesaje postate: 625
  • Karma: +0/-0
Re: Cutitul
« Răspuns #14 : Ianuarie 30, 2010, 01:20:27 a.m. »
Bine ne-ai gasit ... primim ... primim.  kalap

 

SMF spam blocked by CleanTalk
SMF 2.0.15 | SMF © 2016, Simple Machines
Simple Audio Video Embedder
Simple Audio Video Embedder

ModernDark64 design by BlocWeb