Vanatoare in Romania

 
Vă rugăm să vă logaţi sau să vă înregistraţi.



Autor Subiect: De ce?  (Citit de 7264 ori)

Offline violiv

  • Moderator
  • ****
  • Mesaje postate: 1165
  • Karma: +0/-0
Re: De ce?
« Răspuns #15 : Noiembrie 30, 2012, 02:17:46 p.m. »
@8x57

frumos ce-ai scris despre traditia impodobirii bradului "de craciun" (intentionat am scris "craciun" fara majuscula) ... dar incomplet.
Lucrurile stau, de fapt, cam asa: la toate neamurile traitoare in paduri de munte, fie ele germanice sau tracice, Bradul a fost dintotdeauna un ZEU, pe acelasi plan cu Soarele. Cu mult inainte de nasterea lui Isus, si cu mii de ani inainte de Goethe, neamurile astea impodobeau un brad in cadrul unei sarbatori locale ce dainuie si astazi prin unele plaiuri austriece, germane sau din muntii nostrii. Cand avea loc sarbatoarea? Normal ca iarna, spre finele anului in scurgerea normala a anotimpurilor, atunci cand vanatoarea si agricultura cam incetau si oamenii stateau la adapost, nu umblau in nametii pana la brau. Isus, cu cea mai mare probabilitate, s-a nascut undeva la inceputul verii, cel mai posibil pe la sfarsitul lui iunie. Sarbatoarea nasterii lui la finele anului si impodobirea unui brad cu aceasta ocazie n-a fost decat o "manevra electorala" a capilor bisericii in expansiune, o biserica in cautarea adeptilor cu orice chip. A fost mult mai usor sa grefeze o semnificatie noua pe o sarbatoare deja existenta decat sa-i convinga pe oameni sa sarbatoreasca in plin seceris. Culmea e ca si neamuri ajunse in Europa din alte parti ale lumii, unde nu exista brad, au ramas impresionate de vitalitatea acestuia si l-au adoptat odata ajunse aici. Daca o sa scotocesti sunt sigur ca o sa gasesti ritualuri de sarbatoare de fine de an chiar si-n istoria timpurie a popoarelor migratoare asiatice ajunse in Campia Panonica inaintea calugarilor misionari.
Asadar, raspunsul la intrebarea ta ar fi: impodobim bradul iarna pentru ca asa au facut mosii si stramosii nostrii cu mult inainte de era comerciala si de importul obiceiurilor vestice. Istoria prezentata de tine este cea a redescoperirii impodobirii bradului, dupa aproape 1500 de ani de negura crestina asupra Europei.

Revenind la topic, parerea deja mi-am spus-o si inca de mai multe ori. Ritualuri de cinstire a vanatului au existat de cand s-a aruncat prima sulita catre un animal. Instinctiv, vanatorul primitiv a oferit o ofranda cu gandul la o viitoare partida de vanatoare la fel de fructuoasa ... uneori oferea chiar o picatura din sangele propriu pe langa cel al animalului doborat.
Ritualurile in discutie aici sunt unele ce au apartinut unei infime minoritati - aceea a "nobililor" posesori de terenuri de vanatoare si singurii indreptatiti sa vaneze pe ele, asta sub teroarea pedepsei cu moartea pentru infractiunea de braconaj daca vanarea unui animal era savarsita de un palmas. Aceasta infima minoritate populationala dar singura care vana, a vrut sa se detaseze si mai mult de palmasul de rand - prin obiceiuri, tinuta, arme, etc. Asta s-a intamplat in special pe teritoriul marilor puteri feudale din vestul Europei, englezii, francezii si nemtii dezvoltand acest sistem de ritualuri. Unele obiceiuri ritualice au radacini inca din vremea vanatorilor cu batul si piatra altele sunt complet pe langa practicarea vanatorii si nu semnifica decat apartenenta la o clasa privilegiata.

In tot acest context, Tarile Romane au fost o enclava aproape singulara. Practic, pana la inscaunarea unui Domn de sorginte feudala vestica pe scaunul tarii noastre NU A EXISTAT O LEGE A VANATORII. Prima lege de acest fel a aparut pe la 189x si a fost prima lege care INGRADEA dreptul consfiintit de Dumnezeu oamenilor nascuti pe aceste meleaguri de a vana in deplina egalitate, dupa mintea, puterea si priceperea fiecaruia. Chiar si-n timpul domniilor foarte "imperative" de pe aici (vezi Stefan sau Vlad ca Mihai n-a prea avut vreme de vanat) nu s-a incercat decat delimitarea eventuala a unor teritorii de vanatoare ale "coroanei" si organizarea de partide speciale de vanatoare dedicate suspusilor. Niciodata n-a fost interzisa vanatoarea pe plaiurile noastre pentru oricine dorea s-o practice. Insa intotdeauna a existat o lege locala numita "a pamantului" care consfintea perioade de vanatoare, specii sau exemplare permise si chiar cote de recolta. Oamenii s-au gospodarit intotdeauna si pe partea cu gestionarea vanatului. O perioada cu adevarat "neagra" a fost domnia lui Stefan in Moldova ... din cauza mancariciului din boase, in rastimp de 47 ani nu au existat in Moldova doi ani consecutivi de pace - cum razboaiele se purtau vara, asta a insemnat zeci de ani de recolte distruse sau imposibil de cules, minime resurse din munca la camp si cresterea animalelor, adica o foamete cronica ce a pus o presiune uriasa pe animalele salbatice. Chiar si asa, populatia in numar mic (daca ne raportam la numarul de locuitori de azi, Moldova lui Stefan cu cei cateva sute de mii de locuitori nu e nici cat un oras mai rasarit) n-a lasat urme semnificative in fauna si domnia lui Alexandru cel Bun a pus la loc aproape totul in materie de fauna.

Revenim la 189x cand a aparut prima lege a vanatorii, expres la presiunea nobilimii vestice ce nu pricepea cum de au dreptul palmasii sa vaneze "cot la cot" cu boierii. Teritoriul Tarilor Romane era unul echivalent cu Africa pentru vanatorii vestici. Sa nu uitam ca-n epoca respectiva Europa vestica era pe cale de a deveni un mic desert, asa zisele vanatori terminate cu zeci si sute de animale doborate de 1-2-3 privilegiati dterminand o mare seceta pe teritorii alta data gemand de vanat. Cu toate ca e mult mai recenta istoria ultimilor 50-60 ani, mai mereu se uita ca vanatul mult din zilele noastre, din vestul Europei, este rodul unei munci uriase de repopulare si gestionare stricta. La fel cum se uita ca tot asa-zisii vanatori de acum cateva sute de ani au fost cei care au adus armele la perfectiunea din ziua de azi - fie vorba intre noi, in ultima suta de ani nu s-a petrecut nimic major in materie de perfectionat arme - si nu s-au pus atunci problema eticii folosirii unor calibre prea mari, prea iuti, prea potente, a unor arme prea iuti in dublarea focului sau prea precise, etc.

Odata cu legea si vanatorii vestici au aparut si asa-zisele ritualuri ale acestora pe plaiurile noastre si, normal ca o sama de lingai in cur din care existau si atunci la fel de multi ca azi, au adoptat cu tot tacamul ritualul impus doar ca sa faca parte dintre "alesi".

Asadar, ca raspuns la parerile de mai sus care sugerau ca "faci ce simti" si a paralelei cu religia eu nu accept sa ma gudur pe langa urmasii unei cete de macelari cu haine elegante care numa vanatori n-au fost timp de 1000 de ani, exact cum nu accept "povetele" unei biserici care a exterminat civilizatii intregi in numele credintei si care nu-si va spala pacatele nici intr-o mie de ani de aici inainte, cu toata aparenta pocainta de azi. Atata vreme cat niciun papa sau orice alt inalt prelat nu-si va pune cenusa in cap si nu va manca decat paine uscata pana la sfarsitul vietii impreuna cu tot clerul de sub el intr-u pocainta si stergerea pacatelor trecute eu n-o sa recunosc asa-zisa lor biserica. La fel, atata vreme cat mari muzee dedicate "vanatorii" aflate in tarile mai sus amintite vor afisa poze, litografii, picturi, scrieri, etc, despre marii macelari ai unei epoci in care "vanatoarea chiar era vanatoare" (dupa cum spun ei) si nu vor condamna ceea ce s-a petrecut timp de un mileniu, eu nu vreau sa ma alatur lor ... cel putin in tinuta si gomosenie.

Cat despre ce se intampla in teren, o moarte curata si intr-o suferinta cat mai mica, o rugaciune la Zeul Bradului si o masa cu prietenii e tot ce cred eu ca ar dori animalul ce s-a sfarsit pentru placerea mea.
Si, pentru mine, uneori, apasarea piedicii pe "Asigurat" in loc de a tragaciului.

Offline aedob04

  • Moderator
  • ****
  • Mesaje postate: 1162
  • Karma: +0/-0
Re: De ce?
« Răspuns #16 : Noiembrie 30, 2012, 09:54:36 p.m. »
Vio, ai spus aceleasi ganduri doar cu esentele de originalitate proprii. De azi inainte voi inchina paharul dupa o vanatoare frumoasa  (ce nu pretinde poc la sfarsit!!) si cu gandul la Zeul Bradului!!  norocel


Mihai, cu riscul de a ma repeta trebuie sa spun inca odata, este poate cel mai bun subiect de pe acest forum, DE CE? ... fiindca suntem multi de pe multe meleaguri/multe educatii si tot atatea puncte de vedere, ... pacat ca Bazil nu mai scrie, sper sa ne mai citeasca din cand in cand, mie imi lipseste si chiar imi lipseste acum parerea lui!!!
Ai spus bine, nu trebuie sa adoptam nimic strain noua, ... tot ce se face la o vanatoare tine doar de participanti, te regasesti in faptele si atitudinea lor, bine (!), daca nu nu (!), ... TU pastreaza-te pt. OMUL VANATOR DIN TINE!!! Nu ai ce sa faci, intodeauna vei vana alaturi de un coleg fomist, de un paznic pervers sau de un incepator nestiutor, ... ei te vor stima si vor invata de la TINE daca vor vedea ca esti "putin" mai OM decat ei!!!
Cat despre scena cu focul/paharul/frigaruia sunt foarte hotarat!!! Sper sa ne vedem cat de curand la ceva bun cat mai multi OAMENI de pe forum!!! 013

Exemplele extreme sunt ok daca le citesti ca atare, nu ele sunt pildele de urmat, nu ele duc inainte sau inapoi o societate, .. mie personal imi sunt de ajuns sa imi doresc sa apartin de "ALTI OAMENI" ! ... cu gandurile si convingerile mele de vanator!
« Ultima Modificare: Noiembrie 30, 2012, 10:25:23 p.m. de aedob04 »
"Oriunde e bine, dar la vanatoare e cel mai bine."

Offline 8x57

  • Membru important
  • Mesaje postate: 1418
  • Karma: +1/-0
Re: De ce?
« Răspuns #17 : Decembrie 01, 2012, 01:27:56 a.m. »
Daca pornim de la idea ca vanatorul (omul )primitiv a simtit nevoia  pe undeva fireasca  sa aiba "Ritualuri de cinstire a vanatului" atunci nu vad de ce nu e firesc sa simt acelasi lucru indiferent nationalitate sau religie.

Daca ar exista ritualuri tipic romanesti sau ortodoxe de cinstire a vanatului sigur m-as bucura sa le cunosc si sunt convins ca le-as si respecta. Problema e ca ritualurile europene pe care le cunoastem in principiu sunt aceleasi in mai multe tari. Botezul  are trei variante raspandite si crenguta inmuiata in sange care are doua variante .

Botezul se face:
- cu trei lovituri de joarda la fund culcat peste vanat
- se face cu cutitul de vanatoare  cu care se ating umeri tanarului vanator
- mai exista crucea facuta cu sangele vanatului cazut pe fruntea proaspatului vanator

Crenguta inmuiata in sangele vanatului cazut se preda vanatorului :
-pe cutitul de vanatoare
-pe palarie.

Practic toate aceste manifestari sunt acceptate de mjoritatea vanatorlor europeni , difera de la o regiune la alta dar c-am astea sunt.Nu vad de ce nu m-as putea identifica cu ele. Daca accept cultura de la wc-ul englezesc pana la lectura nu vad de ce as respinge o traditie care provine din evolutia culturala a vanatori dar totusi doreste sa pastreze o datina din timpuri mult apuse. Adevarat nimeni nu le aminteste de a fi de origine romaneasca dar cand ma gandesc la fiorul vanatorii nu ma gandesc la razboi ci la acel strabun care pleca la vanatoare pentru a aduce de mancare. Pe de alta parte sunt constient ca astazi pusca in mana vanatorului e unealta nu arma ucigasa. Moartea vanatului e bucurie si tristete , doar respectand traditile cunoscute si recunoscute cred ca pot sa dau respectul cuvenit vanatului. Tristetea am invatat sa o inchidem in noi dar bucuria nu e bucurie daca nu ai cu cine s-o imparti. Cine te-ar putea intelege mai bine decat un adevarat tovaras de vanatoare. In felul lor atat botezul cat si ultima imbucatursi inmanarea crengutei inmuiate in sange sunt manifestari culturale in care respectam traditii nobile ale vanatorii si ne impartim bucuria cu ceilalti vanatori. Sigur asta in idea ca cei prezenti stiu care este ritualul.


@Violiv
Tare m-as bucura sa expui putin mai pe larg ce inseamna aceste cuvinte  "mie personal imi sunt de ajuns sa imi doresc sa apartin de "ALTI OAMENI" ! ... cu gandurile si convingerile mele de vanator!"  Cum i-ti inchipui tu societea de vanatoare de care doresti sa apartii.




înainte de a scrie un cuvânt
îmi găsesc totdeauna timp
să stau de vorbă cu el
(Louis Savary)

Offline violiv

  • Moderator
  • ****
  • Mesaje postate: 1165
  • Karma: +0/-0
Re: De ce?
« Răspuns #18 : Decembrie 01, 2012, 12:01:18 p.m. »
Daca pornim de la idea ca vanatorul (omul )primitiv a simtit nevoia  pe undeva fireasca  sa aiba "Ritualuri de cinstire a vanatului" atunci nu vad de ce nu e firesc sa simt acelasi lucru indiferent nationalitate sau religie.

Botezul se face:
- cu trei lovituri de joarda la fund culcat peste vanat
- se face cu cutitul de vanatoare  cu care se ating umeri tanarului vanator
- mai exista crucea facuta cu sangele vanatului cazut pe fruntea proaspatului vanator

Crenguta inmuiata in sangele vanatului cazut se preda vanatorului :
-pe cutitul de vanatoare
-pe palarie.



@Violiv
Tare m-as bucura sa expui putin mai pe larg ce inseamna aceste cuvinte  "mie personal imi sunt de ajuns sa imi doresc sa apartin de "ALTI OAMENI" ! ... cu gandurile si convingerile mele de vanator!"  Cum i-ti inchipui tu societea de vanatoare de care doresti sa apartii.

Botezul este un ritual precrestin, chiar pre-vanatoresc as zice. In orice organizare umana de genul ginta-trib exista ritualuri de acceptare a baietilor in randul barbatilor si 90% din ele presupuneau ca tanarul aspirant sa dobandeasca un animal ceva mai special ...
A fost preluat in epoca sclavagista in diferite culturi (vezi greci si romani),  in epoca feudala in randul cavalerilor si chiar in epoca moderna in multe situatii ce presupun ceva initiere apoi acceptare.
N-am nimic impotriva lui si nu la acest obicei faceam referire.

La fel s-a intamplat si cu atingerea vanatorului cu sangele animalului doborat - doar ca aici s-a ajuns de la (obligatia ritualica in unele culturi) de a-i manca inima cruda la ceremonia de astazi. Nici aici n-am nimic impotriva, am practicat si mi s-a practicat.

P.S. n-am scris eu ideea la care ceri lamuriri ....

Offline claudiu

  • Moderator
  • ****
  • Mesaje postate: 3389
  • Karma: +0/-0
Re: De ce?
« Răspuns #19 : Decembrie 01, 2012, 10:49:09 p.m. »
Nu sunt un om religos.
Dar cand intru in padure simt nevoia sa imi scot palaria. Sa ma descopar in fata acelei fiinte atotputernice care mi-a permis sa devin vanator, care m-a primit in linistea sa de gheata, care m-a lasat sa ma simt o parte a naturii. Partea care insa e cea mai violenta, care rupe mai de fiecare data cate ceva din perfectiunea sa. Cand cu glont ori alice sparge serenitatea ce ma inconjoara.
Cand ies la vanatoare pentru mine e o sarbatoare asa ca simt nevoia sa ma imbrac de sarbatoare. Am vazut initial tinuta camo militar. Unica de cumparat. Apoi am gasit verdele padurii. Si m-am regasit in el.
Am avut un bock. Am vazut o juxtapusa si mi-a placut. Am dat bocku-ul pe o juxtapusa. Acu, am doua juxtapuse. Curand poate vor fi trei.
Am avut o semi. Nu m-a incantat.
Am avut un CZ. Am pus mana pe un Sauer. Mi-a ramas aproape de inima. Acum am un CZ si un Sauer.
Mi-a placut panda. Nu mi-a placut goana. Am ramas pandar.
Imi place vanatoarea cu caine la vanat mic. Imi place boncanitul la cerb. Imi place luna mai la caprior.
Ma descopar smerit cand am vanatul cazut la picioare.
M-a emotionat sa fiu botezat.
Abia mi-am gasit cuvintele cand am botezat un proaspat vanator.
Toate astea le-am trait la intensitate maxima.
Maine, daca nu voi mai avea acel fior, vand armele si ma las de vanatoare.
« Ultima Modificare: Decembrie 01, 2012, 10:54:38 p.m. de claudiu »
"Pasiunea vanatului...ne vine de departe si de demult - asa de departe si de demult incat, cugetand, simt un aspru fior..." Mihail Sadoveanu

Offline 8x57

  • Membru important
  • Mesaje postate: 1418
  • Karma: +1/-0
Re: De ce?
« Răspuns #20 : Decembrie 01, 2012, 11:10:50 p.m. »
Botezul vanatorului doar in limba romana se numeste botez si  oameni fac  asociere cu botezul crestin dar in alte limbi nu are legatura cu botezul.
In germana se numeste  Einweihung, in engleza inauguration, ungureste avatás.

înainte de a scrie un cuvânt
îmi găsesc totdeauna timp
să stau de vorbă cu el
(Louis Savary)

Offline DAC

  • Membru important
  • Mesaje postate: 1131
  • Karma: +3/-0
Re: De ce?
« Răspuns #21 : Decembrie 03, 2012, 09:38:59 a.m. »
@claudiu

Imi poti spune te rog daca simbolul din avatarul tau este ceva legat de vanatoare?



Cel de aici:

In viata lucrurile importante nu sunt "lucrurile" .
It's better to be hated for who you are than loved for who you are not......

Offline claudiu

  • Moderator
  • ****
  • Mesaje postate: 3389
  • Karma: +0/-0
Re: De ce?
« Răspuns #22 : Decembrie 03, 2012, 09:56:52 a.m. »
Da.
"Pasiunea vanatului...ne vine de departe si de demult - asa de departe si de demult incat, cugetand, simt un aspru fior..." Mihail Sadoveanu

Offline DAC

  • Membru important
  • Mesaje postate: 1131
  • Karma: +3/-0
Re: De ce?
« Răspuns #23 : Decembrie 03, 2012, 10:36:20 a.m. »
In viata lucrurile importante nu sunt "lucrurile" .
It's better to be hated for who you are than loved for who you are not......

Offline claudiu

  • Moderator
  • ****
  • Mesaje postate: 3389
  • Karma: +0/-0
Re: De ce?
« Răspuns #24 : Decembrie 03, 2012, 11:05:54 a.m. »
Poate ca gasesti aici o lamurire: http://www.drahthaar.de/
"Pasiunea vanatului...ne vine de departe si de demult - asa de departe si de demult incat, cugetand, simt un aspru fior..." Mihail Sadoveanu

Offline DAC

  • Membru important
  • Mesaje postate: 1131
  • Karma: +3/-0
Re: De ce?
« Răspuns #25 : Decembrie 03, 2012, 12:24:07 p.m. »
« Ultima Modificare: Decembrie 03, 2012, 12:26:58 p.m. de DAC »
In viata lucrurile importante nu sunt "lucrurile" .
It's better to be hated for who you are than loved for who you are not......

Offline aedob04

  • Moderator
  • ****
  • Mesaje postate: 1162
  • Karma: +0/-0
Re: De ce?
« Răspuns #26 : Decembrie 03, 2012, 10:10:33 p.m. »
Ptii ... cu ce va ocupati voi doi!!! .. Acum ca ma uit mai atent parca seamana cu sabia orcilor din "Lord of the Rings"  0444
"Oriunde e bine, dar la vanatoare e cel mai bine."

Offline claudiu

  • Moderator
  • ****
  • Mesaje postate: 3389
  • Karma: +0/-0
Re: De ce?
« Răspuns #27 : Ianuarie 05, 2013, 04:50:57 p.m. »
Ma numesc O. M  .

Voiam o pusca (cel putin una) si pentru asta a trebuit sa ma apuc de vanatoare (din interes la inceput , acum parca..devine obsesie) .

Sunt pe acest forum ca sa invat.

Intamplator am citit azi aceasta postare a ta. Si inteleg si mai bine acum de ce ai deschis acest topic.
Gandindu-ma la experienta mea spaniola de la sfarsitul lui 2012 pot spune ca pricep si mai bine nedumeririle tale.
Am recitit azi topicul si trebuie sa spun ca ma simt norocos pentru ca am avut sansa sa interferez cu mai multe culturi vanatoresti din Europa.
Am inceput, in Romania, prin a cunoaste obisnuitii nostri traistari, chinuiti in primul rand de a egaliza valoarea cotizatiei cu greutatea carnii puse in ranita. Pe unii dintre ei i-am inteles, pe altii ii dispretuiesc. Am vanat alaturi de persoane potente (finaciar sau social) care clamau faptul ca ei vaneaza de placere, dar ieseau la vanatoare doar din dorinta de a epata sau de a trage cu arma.
In cadrul fiecareia din aceste categorii am regasit cateva persoane care vanau din dorinta de a se relaxa, de a impusca ceva din cand in cand, dar mai ales de a linisti acea patima ancestrala care a dus omul in sus pe scara evolutiei.
Dupa prima mea experienta vanatoresca, nevanator fiind, m-a cuprins dorinta de a merge din nou la vanatoare. Vanez de placere, vanez pentru ca imi plac trofeele vanatului la care trag, vanez pentru ca imi place sa mananc ceea ce vanez.
Evident, mi-am pus intrebarea: de ce vanez? Greu de spus in cateva cuvinte. Dupa inceputuri zbuciumate si indoielnce, mi-am dat seama de ce vanez abia in acest sezon, cand am fost insotit de fiul meu si am descoperit licarul acela de fericire din ochii lui. Era fericirea de a ne simti liberi, neincatusati de nimic, fericirea de a face ceea ce ne dorim. Trebuie sa spun ca nu i-am spus niciodata fiului meu sa ma insoteasca. A cerut el asta si tare m-am bucurat.
Credeam ca e caracteristic oricarui vanator incepator sa fie "degraba varsatoriu de sange nevinovat"..., asta doar asa ca sa il parafrazez pe Grigore Ureche. Ei bine, nu e asa. Fiul meu spune exact ceea ce simte si gandeste si imi dau seama ca pornirile sale interioare depasesc experienta si gandirea mea. Am vanat la prima noastra iesire comuna doi cocosi de fazan. El a spus: tata, ajunge, sa avem si data viitoare ce vana... Am ramas perplex. Or fi spunand copiii si betivii lucruri trasnite, dar nu ii putem acuza de nesinceritate. Au mai fost apoi cateva astfel de remarci care m-au facut sa inteleg din ce deriva etica vanatoreasca. Din a pastra acel fragil echilibru dintre natura si om.
Probabil in timp omul a dorit sa celebreze reusita unei vanatori intr-un fel sau altul. Asa or fi aparut ramurica la palarie ori tabloul de vanatoare. Din nou revin la fiul meu si rememorez cu emotie faptul ca dupa ce am vanat acei doi cocosi mi-a cerut sa ii asez frumos sa ne facem o poza impreuna cu cainele nostru, pentru ca "atunci cand o sa fiu mare sa imi aduc aminte de prima mea vanatoare". Este ciudat pentru un copil de 6 ani sa exprime astfel de ganduri, privind deja in viitor.
Acum ne pregatim sa vanam o caprioara si mi-a pus cateva intrebari: - de ce sa impuscam o caprioara? - cum alegem caprioara care sa o impuscam? Sunt curios ce va urma.
In Ungaria am descoperit o adevarata cultura a vanatorii si vanatului. Am ramas uimit, gandindu-ma la ceea ce aveam in Romania (cu putine exceptii). Mi-a placut grija fata de vanat, respectul intre vanatori si mai ales faptul ca vanatoarea era privita ca o sarbatoare, tratata ca atare.
In vara, am insotit la vanatoare in Romania doi vanatori nemti. Am discutat mult despre ceea ce inteleg ei prin vanatoare. Esenta era aceeasi-vanatoarea o considera o sarbatoare, atent planuita si celebrata.
Revenind la recenta mea experienta spaniola si aici am desoperit aceeasi dorinta de a socializa in cadrul unui eveniment festiv.
Desigur, fiecare tara isi are particularitatile ei. Dar toate au avut un numitor comun: vanatoarea e perceputa ca o activitate imporanta a comunitatii, vanatorii fiind tratati ca atare.
Cum ne asiguram respectul semenilor nostri? Intre vanatori poate tocmai prin acele obiceiuri uitate in perioada de dupa 1945. In afara comunitatii vanatorilor cred ca in primul rand prin grija purtata naturii si prin prezentarea vanatului impuscat intr-un mod adecvat.
Asa cred eu ca au aparut elementele de etica, general acceptate intre vanatori.
Insa cel mai important, asa cum spuneam intr-o postare anterioara, este ca aceste elemente de etica sa vina din interiorul nostru. Cu bucurie constat ca fiul meu simte si gandeste nativ, asa cum gandesc eu acum, cu experienta celor cativa ani de vanatoare pe care ii am in spate.
@DAC, nimic nu e obligatoriu in ceea ce priveste vanatoarea, eu personal am facut mereu ce am simtit si mi-a venit sa fac pe moment. In timp, vazand/facand si bune si rele, mi-am creat un set personal de valori, la care tin foarte mult. Nu impun nimanui sa le respecte, dar nu accept ca cineva sa isi bata joc de ele (precum la acel "botez" de pe vinatoare.ro). Constat insa si ca majoritatea vanatorilor au ajuns la aceasta concluzie mult inaintea mea. Iar altii mai tineri, precum fiul meu, simt aceste valori fara sa o gandeasca prea mult.

PS Eu mi-am dorit sa ies la vanatoare si pentru asta mi-a trebuit o pusca...cel putin una... Dar asta nu inseamna ca sunt mai bun (sau mai rau) decat cei care au gandit invers!

« Ultima Modificare: Ianuarie 05, 2013, 05:00:14 p.m. de claudiu »
"Pasiunea vanatului...ne vine de departe si de demult - asa de departe si de demult incat, cugetand, simt un aspru fior..." Mihail Sadoveanu

Offline DAC

  • Membru important
  • Mesaje postate: 1131
  • Karma: +3/-0
Re: De ce?
« Răspuns #28 : Ianuarie 05, 2013, 05:34:02 p.m. »
Claudiu iti multumesc im primul rand pentru faptul ca ai avut rabdarea si dorinta de a incerca sa ma intelegi si in al doilea rand pentru faptul ca nu ai tras concluzia gresita ca postarea mea este un atac la adresa cuiva sau la convingerile ciuva (poate ca nu imi aleg cuvintele prea diplomatic si de foarte multe ori se intelege altceva fata de ceea ce vreau eu sa spun/arat) .

In viata lucrurile importante nu sunt "lucrurile" .
It's better to be hated for who you are than loved for who you are not......

Offline radu

  • Membru important
  • Mesaje postate: 144
  • Karma: +0/-0
Re: De ce?
« Răspuns #29 : Ianuarie 06, 2013, 07:15:17 p.m. »
      ''De cand lumea,intre batrani si tineri a dainuit o mare nepotrivire,din pricina ca batranul cu trecutul lui,de care ramane indestructibil legat,nu prea este inclinat a da dreptate tineretului,care se ridica,in toate manifestatiunile lui.Deasemenea,tineretul evadat de subt influenta batranilor,cauta sa-si ia zborul,increzut in puterile lui,nemai vrand sa tie in sama povetele.
De aici,cum e si firesc,s-a nascut nepotrivirea.Totusi,chiar fara voia vre-uneia din parti,a dainuit o continuitate de obiceiuri,de vederi,de traditii pana mai daunazi,pana a nu intrveni si in chestie de vanatoare civilizatia aceasta prea civilizata...."
(revista "Carpatii'' 1937)

Subscriu in mare parte colegilor:@Claudiu,@8x57,@aedob,@first.
Nu accept sa luam o idee sau un model in brate doar de dragul modei,curentului sau al fudulismului si ma incapatanez cand vad ca cineva vrea sa ti le bage parca pe gat.Sunt obiceiuri,moduri de vanatoare care la noi chiar nu se potrivesc,oricat am incerca.
De cativa ani buni exista un curent tot mai pronuntat de copiere a unor obiceiuri de traditie vanatoreasca provenite desigur din tarile europene mai civilizate decat noi,cu traditie in vanatoare.Nu consider ca a purta o imbracaminte  mai decenta,a face un tablou de vanatoare,a respecta cateva norme de etica vanatoreasca fie ele imprumutate ne fac sa ne pierdem propria identitate.
Toate aceste obiceiuri s-au nascut din respectul acordat vanatului rapus iar dupa parerea mea,cine nu respecta vanatul atat mort dar mai ales cel viu,nu poate fi numit vanator.

 

SMF spam blocked by CleanTalk
SMF 2.0.15 | SMF © 2016, Simple Machines
Simple Audio Video Embedder
Simple Audio Video Embedder

ModernDark64 design by BlocWeb