Bine ai venit, Vizitator. Te rugăm să te autentifici sau sa iti creezi un cont.

Logați-vă cu numele de utilizator, parola și durata sesiunii de logare
 

Autor Subiect: Vanatoare la muflon  (Citit de 5203 ori)

0 Membri şi 1 Vizitator vizualizează acest subiect.

Online 8x57

  • Membru important
  • Mesaje postate: 1441
Vanatoare la muflon
« : Martie 12, 2009, 08:57:54 p.m. »
In toamna lui 2006 am avut posibilitatea sa merg la o vinatoare de muflon. Desteptarea la patru dimineata ,pornirea la cinci si intr-o ora eram deja pe fondul de vinatoare. Dupa 10 minute de plimbare vedem primi berbeci ....sigur pe dealul opus .Incercam sa ne strecuram dar fara sanse , n-am apucat sa ne apropiem nici macar la 500m de ei. Vedem incotro pleaca si hotarim sa le taiem calea. Paznicul om foarte priceput a stiut pe unde vor merge si in felul acesta chiar am reusit sa ajungem in fata lor. Ne oprim linga un copac mai gros si asteptam ,nu trec nici 5 minute si apar mufloni,vazusem ca este unul de selectie printrei ei si fara sa miscam incercam sa ne dam seama care e cel cu pricina. Muflonul "nostru" se opreste sus pe coama dealului cu fata catre noi si se uita la noi . Ridic arma incet si tintesc ,muflonul nu se misca ramine pe linia orizontului. Insotitorul imi spune sa trag linistit ca nu e nimic in spate. Incerc sa ma concentrez dar nu pot mie frica sa trag la orizont, muflonul se apropie de un copac ..incerc sa trag in asa fel incit daca gresesc glontul sa loveasca copacul. Am si reusit ...glontul a lovit copacul din plin dar muflonul a fugit nevatamat.Cautam singe ,sau par  dar nimic ajungem la concluzia ca nu la atins glontul.
Pornim mai departe ,eram putin suparat dar stiam ca am tintit copacul ..deci nu aveam cum sa lovesc muflonul. Muflonul nostru o luase in cu totul alta directie decit turma. Am hotarit totusi sa urmarim turma. Urcam catre culmea pe unde am vazut ca au disparut muflonii ,ajungem sus dar nu vedem nimic. Hotarim sa ne lasam vreo 50m in jos si sa facem un tur in jurul virfului. Cum mergem in jos  asa la pas usor deodata vedem un berbec. Insotitorul ridica binoclul eu pun arma pe monopod si ma uit la berbec prin luneta ,vad ca e de selectie ...accelerez si dezasigur, incerc sa-mi reglez respiratia dar nu prea merge. Insotitorul imi sopteste ..foc! Crucea e aproximativ la locul ei dar gifiiala nu ma lasa. String arma in umar si las glontul sa plece. Muflonul se uita la noi si pleca in fuga ,......sint nedumerit.... simt ca l-am lovit cum trebuie dar atunci ....cum de a plecat ?  Oare 8x57JRS a fost prea slab ...nu e posibil ....oare am ratat ? numi vine sa cred . Vreau sa ma asez sa asteptam sa treca cele 10 minute . Insotitorul imi spune sa mergem sa vedem ce sa intimplat. Vede ca sint necajit dar ma incurajeaza ca va fi bine. -Muflonul nu marcheaza focul ,hai sa vedem de singe.  Sint vreo 100-120m pina la locul unde era muflonul ,mergem incet ca daca sa culcat undeva ranit sa nu-l speriem. Ajungem la locul faptei ....singe peste tot ,se vede ca iese pe doua parti din el .Urmarim incet urma de singe. Il gasim mort la mai bine de 220 m de locul de unde a primit lovitura. Norma Alaska de 12,7 grame la lovit in inima. La intrare a rupt 3 coaste ,gaura de iesire era cit o moneda de 2 euro. Vidul produs de glont la iesire a tras o bucata din inima expldata si atirna din gaura. Asa a plecat muflonul 200 - 240m  fara sa marcheze lovitura si fara sa se comporte ca un animal impuscat.
Ingenunchez linga el si-l mingii .....paznicul zimbeste si scutura din cap. Ma uit la el nedumerit  si-l intreb - De ce scuturi  din cap? .....
-E muflonul la care ai tras si prima data ! Asa noroc ...mai rar.  A zimbit larg in timp ce-si scotea cutitul din teaca.
 Credeam ca vrea sa se apuce de eviscerat ,dar m-am inselat ,a zimbit ...si-a plecat sa caute o joarda .
Ma lasat singur cu muflonul ....ma uitam la coarnele care deja ii crescusera in git, rana inca nu era dar parul era tocit pina la piele.

« Ultima Modificare: August 30, 2009, 08:04:24 p.m. de Buster »
înainte de a scrie un cuvânt
îmi găsesc totdeauna timp
să stau de vorbă cu el
(Louis Savary)

Offline cross67

  • Membru important
  • Mesaje postate: 226
Re: Povestea muflonului sinucigas.
« Răspuns #1 : Martie 13, 2009, 09:25:27 a.m. »
felicitari,dupa modul in care ne-ai descris vinarea muflonului,amintirile sunt inca viii.....,felicitari inca o data.
nu este pe lume placere mai mare.....

Offline Apollyon

  • Moderator
  • Membru important
  • ****
  • Mesaje postate: 1051
Re: Povestea muflonului sinucigas.
« Răspuns #2 : Martie 13, 2009, 09:31:42 a.m. »
@8x57

Banuiesc ca gustul carnii este asemanator cu cel al carnii de oaie? Citeam undeva ca nu este o vanatoare foarte dificila  este adevarat ? in sensul ca nu are niste simturi extraordinare.

Offline claudiu

  • Membru important
  • Mesaje postate: 3399
Re: Povestea muflonului sinucigas.
« Răspuns #3 : Martie 13, 2009, 10:28:32 a.m. »
Vanatoarea la muflon nu este dificla, daca mergi la panda. Nu am remarcat sa aiba simturi mai slabe decat alte specii. Pot spune insa ca la fel ca si cerbul lopatar, muflonul plateste tribut curiozitatii. Stand la panda, pe sol, un berbec m-a analizat de la cca 50 m vreme de cateva minute, extrem de curios.
La dibuit, situatia se schimba. Umbland mai mereu in turma, greu ca macar unul dintre membrii turmei sa nu te observe si sa dea alarma. Chiar cu vant bun, nu am reusit sa apropiem turma.
Blana muflonului miroase a oaie. Ca doar asta si este. Banuiesc ca si carnea, dar nu am mancat.
"Pasiunea vanatului...ne vine de departe si de demult - asa de departe si de demult incat, cugetand, simt un aspru fior..." Mihail Sadoveanu

Online 8x57

  • Membru important
  • Mesaje postate: 1441
Re: Povestea muflonului sinucigas.
« Răspuns #4 : Martie 13, 2009, 10:39:54 a.m. »
Muflonul are ochi foarte foarte buni  si daca e in zona deranjata de vinatori pleaca ca din pusca.
Problema muflonului este ca nu-l deranjeaza prezenta omului, adica daca nu este vinat intensiv accepta sa mergi relativ aproape de el. Distanta asta este chiar buna pentru o arma cu glont.
Gustul carnii este asemanator cu cel al oii de casa dar nici pe departe nu are gustul acele pregnant de oaie. L-as asemana mai degraba cu gustul oii arabesti sau australina. Adica oaia aia care are grasimea(seul) strinsa la fund.
înainte de a scrie un cuvânt
îmi găsesc totdeauna timp
să stau de vorbă cu el
(Louis Savary)

Offline claudiu

  • Membru important
  • Mesaje postate: 3399
Re: Povestea muflonului sinucigas.
« Răspuns #5 : Martie 14, 2009, 05:27:35 p.m. »
Iata si muflonul meu, dobandit cu emotii si peripetii, in decembrie 2008, in Ungaria:
"Pasiunea vanatului...ne vine de departe si de demult - asa de departe si de demult incat, cugetand, simt un aspru fior..." Mihail Sadoveanu

Offline fox

  • Moderator
  • Membru important
  • ****
  • Mesaje postate: 40
Re: Povestea muflonului sinucigas.
« Răspuns #6 : Martie 17, 2009, 06:26:16 p.m. »


Sper ca în sezonul care urmeaza să pot împărtăşi şi eu o poveste frumoasă despre botezul la Muflon  :).

Offline claudiu

  • Membru important
  • Mesaje postate: 3399
Re: Povestea muflonului sinucigas.
« Răspuns #7 : Martie 17, 2009, 10:27:51 p.m. »
@fox, in Romania ai reusit aceste instantanee?
"Pasiunea vanatului...ne vine de departe si de demult - asa de departe si de demult incat, cugetand, simt un aspru fior..." Mihail Sadoveanu

Offline Apollyon

  • Moderator
  • Membru important
  • ****
  • Mesaje postate: 1051
Re: Povestea muflonului sinucigas.
« Răspuns #8 : Martie 17, 2009, 10:37:57 p.m. »
Claudiu se poate vana si de la distante de 300-400 m ;)?  Daca e asa atunci incep sa strang bani de autorizatie

Offline claudiu

  • Membru important
  • Mesaje postate: 3399
Re: Povestea muflonului sinucigas.
« Răspuns #9 : Martie 17, 2009, 10:41:22 p.m. »
Cu certitudine. In Ungaria am vazut mufloni de pe un deal pe celalt. Deci ... strange bani de autorizatie!
Da' ar fi pacat sa treci peste placerea apropiatului ori a dibuitului.
"Pasiunea vanatului...ne vine de departe si de demult - asa de departe si de demult incat, cugetand, simt un aspru fior..." Mihail Sadoveanu

Offline Apollyon

  • Moderator
  • Membru important
  • ****
  • Mesaje postate: 1051
Re: Povestea muflonului sinucigas.
« Răspuns #10 : Martie 17, 2009, 10:44:37 p.m. »
Vanam 2. Unul cu apropiere si unul de la distanta. Sa multumim si capra si varza

Offline claudiu

  • Membru important
  • Mesaje postate: 3399
Vanatoare la muflon
« Răspuns #11 : August 30, 2009, 07:49:05 p.m. »
Bagajul astepta cuminte, toate cele necesare fiind incarcate si verificate inca de cateva zile. Asteptam doar sa ajunga si pe langa Budapesta frigul de decembrie, astfel ca turmele de mufloni sa coboare pe vai. Am primit telefonul asteptat si in cateva ore eram aproape de capitala Ungariei. Aveam la dispozitie doar doua zile de vanatoare, dupa care incepeau sarbatorile de iarna si nu doream sa imi prelungesc sederea la vanatoare si astfel sa risc sa dorm cu cainii in toata aceasta perioada.

Dis de dimineata, impreuna cu Victor, am ajuns la Pilis, langa Budapesta. Inainte sa se crape de ziua, impreuna cu paznicul,  eram deja in locul de panda, asteptand trecerea muflonilor spre locurile de odihna. Am asteptat cateva ore, rastimp in care doar cateva ciori au croncanit deasupra noastra. Padurea a ramas nemiscata.

Paznicul a decis sa incercam sa dibuim muflonii. Zis si facut. Am luat-o la picior. Dupa cateva ore de cautari, sterile, am gasit prima urma a unei turme. Urcasem o panta extrem de abrupta, de cateva ori fiind pe punctul sa ne pravalim la vale, alunecand pe grohotisul inghetat. Urmele pareau a fi recente, chiar din acea dimineata, insa turma o luase in sus, catre creasta dealului, usor pompos denumit de localnici munte.

Am mers pe urma pana dupamasa insa nu am prins turma, care parea a nu se mai opri din marsul sau sustinut. Rupti de oboseala, am decis sa ne intoarcem, pentru ca altfel riscam sa ne prinda noaptea prin padure. Coborarea a fost si mai anevoioasa, efortul urcusului implantand mii de ace in picioarele mele nu prea obisnuite cu astfel de aventuri.
Ajunsi acasa, abia am reusit sa imbucam ceva,  retragandu-ne devreme in pat, in speranta ca a doua zi Diana va fi mai generoasa cu noi.

La 5 dimineata a sunat ceasul si plini de elan am pornit din nou catre locul de vanatoare.
Era rece si o ceata umeda facea dimineata si mai friguroasa. De data aceasta aveam ceva vesti bune, un alt paznic gasind o turma coborata. Am inceput dibuitul de cum s-a crapat de ziua si dupa o ora am gasit mai intai o ciurda de cativa tauri de cerb comun iar apoi doi tauri de cerb lopatar. Muflonii insa refuzau sa apara.

Coborand incet pe o vale, am vizualizat, in sfarsit, la circa 400 de metri in fata noastra,  muflonii! Inima a inceput sa bata si asteptam cu disperare ca paznicul sa dirijeze vanatoarea. Acesta calm, ne-a facut semn san e asezam cat mai discret cu putinta. Turma venea ei inspre noi. Erau vreo douazeci. Berbeci, oi si cativa miei. Doi berbeci erau grozavi de mari, atat in corp cat si in trofeu. Paznicul i-a aproximat la cca 85 cm, poate chiar mai mult. Era extrem de surprinzator sa vad similitudinea intre o turma de oi domestice si turma de mufloni care pastea linistita si se apropia de noi. Cand au ajuns la cca 100 de metri paznicul ne-a spus ca nici unul dintre berbeci nu se incadra in cerintele noastre. Fie depaseau lungimea trofeului care mi-l puteam permite, fie erau tineri, de viitor. Am decis totusi sa stam pe loc, incantati de spectacolul ce ni se oferea. Cand au ajuns la cca 50 metri de noi, profitand de vantul bun, am putut sa ii observam cu ochiul liber. In imaginile luate pe DVD ori TV, pareau mai mari.  Similitudinea cu oaia domestica este mare, cu exceptia picioarelor, mai lungi in cazul muflonului si a greabanului mai pronuntat.
Cand unul din berbeci ne-a observat a scos un tiuit/suierat, intreaga turma a ramas nemiscata, iar in secunda urmatoare, toti muflonii au rupt-o la fuga, pe directia de unde venisera.

Un pic dezamagit ca nu se ivise si muflonul meu, am pornit mai departe. La o hranitoare amenajata am dat peste cateva scroafe, iar mai apoi am gasit si o turma de mistreti intr-un porumb. Ziua era tot mai interesanta.
Spre pranz paznicul a decis sa facem o scurta pauza, sa luam masa, sa  ne facem siesta atat noi cat si muflonii si apoi sa reluam cautarile. La iesirea din padure, o noua si placuta intalnire: o ciurda de ciute, care la apropierea noastra s-au facut nevazute intr-un deset.
Reintorsi in padure, l-am atentionat pe paznic ca e ultima mea iesire, in acea seara urmand sa ma reintorc acasa. A zambit si mi-a spus doar ca spera sa am noroc, sa imi iasa un muflon pe gustul si bugeul meu.

Si nu mi-a iesit niciunul toata dupamasa. Avand nesansa vantului prost am ridicat in departare o turma de mufloni ce isi facea siesta si care a disparut fara urma. Soarele incepea sa coboare alene catre asfintit si paznicul a hotarat ca e vremea sa ne intoarcem la masina. Amarat ca nu gasisem muflonul la care visasem in ultima luna, ma gandeam deja cum sa imi conving nevasta sa mai raman macar o zi. Poate, poate oi avea noroc.

Dar norocul mi-a suras chiar la iesirea din padure, unde am observat un berbec si o oaie ce se indreptau catre noi. Erau cam la 300 de metri. Paznicul era deja cu binoclul la ochi si asteptam cu infrigurare verdictul. Mie mi se parea cel mai frumos, mai de selectie si mai de puscat muflon. Cand au ajuns pe la 200 de metri paznicul ne-a spus ca e un berbec de 3 ani cu coarnele rasucite spre gat, cel stang atingand deja gatul … un berbec “sinucigas” deci. A decis ca pot trage la el cand se va apropia si imi ca sta bine.

Alene, perechea se apropia de noi. La circa 90 de metri era un promontoriu de piatra pe care acestia l-au urcat, moment in care m-au observat si au ramas nemiscati. Eram deja cu arma rezemata in monopod, crucea lunetei cautand zona unde sa trimit glontul. Berbecul statea usor intors catre mine, o pozitie nu tocmai buna pentru a da drumul la foc. Cand insa am intuit ca vrea sa o ia la fuga am tras. Berbecul a alunecat usor la stanga, a coborat promontoriul de piatra si a luat-o la fuga. Oaia dupa el. Senzatia era ca am ratat. Am auzit cum se indeparteaza muflonii de locul unde am tras, in goana mare, ascunsi vederii noastre de promontoriul de piatra, fuga sustinuta confirmand senzatia ca am ratat.

Cand s-a lasat linistea in padure am pornit sa cautam eventuale urme de sange. La locul unde se afla berbecul cand am tras nu am gasit nimic. Incepea sa ma cuprinda disperarea. Eram nervos ca avusesem muflonul in bataie si l-am ratat. Sau poate l-am ranit. Am incercat sa ne imaginam pe unde au fugit cei doi mufloni si am cercetat locurile, pentru a vedea daca nu om gasi urme de sange. Deja ne indepartasem peste 200 de metri de la locul unde am tras si nu gasisem nimic.

Brusc, sub coasta dealului si-a facut aparitia o mica turma de mufloni, vreo 10. Cand ne-au vazut au luat-o la goana si am avut senzatia ca unul dintre ei ramane la urma schiopatand. Un fior rece mi-a trecut pe sira spinarii, gandul ca ar putea fi muflonul la care am tras, acum ranit, doborandu-ma. Ne-am indreptat spre locul pe unde trecuse turma si banuielile au devenit certitudini: unul din mufloni, probabil cel ce schiopata lasa sange. Cand o dara consistenta, cand deloc, cand doar cateva picaturi. Am mers cateva sute de metri asa. Era clar ca berbecul e ranit, cel mai probabil intr-un picior din fata. M-a cuprins disperarea cand nu am mai gasit sange. Oricum se lasase seara si nu mai vedeam nimic pe frunzele umede.
Negru de suparare, am pornit catre masina. Victor incerca sa ma imbuneze, convins ca vom gasi muflonul. Din pacate eu trebuia sa pornesc catre casa si ramanea in seama paznicului sa incerce sa gaseasca muflonul ranit. Eu gaseam ca e o misiune imposibila, convins ca rana a fost superficiala, la un picior din fata.
Am pornit catre casa, conducand ca un robot, amarat si necajit de vanatoarea nereusita, in principal datorita faptului ca ranisem muflonul. Imi reprosam ca am tras desi muflonul nu se afla in pozitie buna, stand cu fata, usor oblic spre mine.

Dupa doua zile am primit un telefon: muflonul a fost gasit, inca viu dar epuzat, suferinta fiindu-i curmata de paznic. Am si urcat in masina, facand un adevarat raliu pana la Budapesta.
Muflonul a fost zarit in preajma unei turme, in dimineata celei de-a doua zile de cautari. Era epuizat, dar se tinea cu disperare de ceilalti. Cand turma a observat paznicul, a luat-o la fuga, muflonul ranit ramanand in urma si apoi lasandu-se jos, ostenit. I s-a dat lovitura de gratie pentru a ise curma suferinta.
Interesanta a fost lovitura mea. Glontul a intrat in piept pe langa stern si a iesit prin articulatia omoplat-humerus-clavicula a piciorului stang. Rana era impresionanta, deja mirosea teribil, in ea incapandu-mi pumnul intreg. Parte din omoplat si humerus erau zdrobite. Cei de acolo spuneau ca probabil mai rezista o noapte si m-au asigurat ca lovitura mea poate fi considerata mortala

Bucuria dobandirii vanatului a ramas umbrita de gandul ca acesta s-a chinuit doua zile datorita neglijentei mele. Si nu pot sa nu recunosc ca si acum, cand privesc trofeul pe perete, simt ca parca nu e pe de-a-ntregul al meu.


« Ultima Modificare: August 30, 2009, 08:17:48 p.m. de claudiu »
"Pasiunea vanatului...ne vine de departe si de demult - asa de departe si de demult incat, cugetand, simt un aspru fior..." Mihail Sadoveanu

Offline eltorro

  • Membru important
  • Mesaje postate: 2397
  • كافر
Re: Vanatoare la muflon
« Răspuns #12 : August 31, 2009, 12:13:42 a.m. »
Frumoasa povestire. Toti mai avem nevoie de cate o patanie din asta, sa ne aduca aminte de necesara umilinta cand pasim in teren. Cateodata o patim noi, alta data altii... dar e un bun semn de amintire ca un animal-chiar lovit bine- nu se supune formulelor cu, care am plecat noi de acasa.
Cred ca trofeul e al tau. Animalul ar fi murit oricum, dar punandu-l pe perete i se da si cinstea cuvenita. Cate nu mor ele in padure, fara stiinta atotcunoasterii noastre?
Felicitari inca o data.
Pricepere trebuie la culesul ciupercilor ...... la vanatoare si pescuit trebuie noroc!  -Victor

Offline the deer hunter

  • Membru important
  • Mesaje postate: 513
  • Great things are done when men and mountains meet
Re: Vanatoare la muflon
« Răspuns #13 : August 31, 2009, 07:17:33 a.m. »
Felicitari pt vanatoare si povestea m-a facut sa ma simt de parca am fost acolo(am citit jumate si am iesit sa fumez de emotii).In cazul in care nu te simti bine pt ca nu ai plasat lovitura perfect pot sa te ajut eu cu niste povesti .Cum sa ratezi un cerb cat un cal  de la 18m.Ar trebui sa adaug in "favoarea" mea si faptul ca animalul nu stia ca eu sunt acolo,ca pozitia de tras si felul in care imi sprijineam arma era perfecta.Timp de trei luni de zile nu stiu daca am avut 2 minute in care sa  nu revad filmul povestii in memorie si sa incerc sa ii schimb finalul.
Felicitari inca odata.Fara sa fiu absolut lipsit de repect  sau crud fata de animale,in ceea ce priveste ca a fost a fost platit de faptu ca l-ai recuperat in final si de faptul(cel putin in cazul meu) ca ai trecut prin iad  cu trairile  de dupa  momentul focului si pana l-ai gasit efectiv.
Care e povestea animalului din fotografie?
Bazil
When is the last time you've done something for the first time?

Offline claudiu

  • Membru important
  • Mesaje postate: 3399
Re: Vanatoare la muflon
« Răspuns #14 : August 31, 2009, 08:39:16 a.m. »
Mi-ai facut ziua fericita! Eu credeam ca-s campion la ratari cu cerb ratat din pozitie ideala la cca 35 m.  :D

Animalul din fotografie este tocmai personajul principal al povestii.
« Ultima Modificare: August 31, 2009, 08:41:14 a.m. de claudiu »
"Pasiunea vanatului...ne vine de departe si de demult - asa de departe si de demult incat, cugetand, simt un aspru fior..." Mihail Sadoveanu