Bine ai venit, Vizitator. Te rugăm să te autentifici sau sa iti creezi un cont.

Logați-vă cu numele de utilizator, parola și durata sesiunii de logare
 

Autor Subiect: Adaptare si Improvizatii  (Citit de 18604 ori)

0 Membri şi 10 Vizitatori vizualizează acest subiect.

Offline dtdpuu

  • Membru important
  • Mesaje postate: 557
  • Karma: +0/-0
Adaptare si Improvizatii
« : Noiembrie 25, 2010, 06:02:08 p.m. »
  • Publish
  • Publish

  • Adaptare si Improvizatii



    Timpul trece, ochiul si degetul ruginesc, iar viata cotidiana nu mai tine seama de hobby. Putem sa ne razvratim...dar e mai util sa ne adaptam si sa improvizam.

    “Adaptarea”, prespupune existenta unor preconditii vitrege,  in cazul meu,  conditiile sint: timp putin, probleme de servici si personale care umplu gaurile temporale si...., as vrea sa nu mai zbor sau sa calatoresc prea mult pentru a vina. As vrea sa pot avea acces rapid si ieftin la vinat.  “Broderia” pe hirtie nu mai e nici ea atragatoare decit in doze moderate si cu arme noi. As vrea sa am acces la vinat adevarat (adica viu) pe care trebuie sa-l “pacalesc” ca sa il dobor, sa fie oarecum abundent, legal si sa pot face trageri de precizie.

    Zona in care locuiesc e rezidentiala si e in afara orasului. Proprieatea comunitatii e intisa si are  zone de padure si spatiu verde in care pasaretul local si veveritele sint in largul lor. Prin padure sint pilcuri de case, alei asfaltate de access, alei de joging, etc. Desi zona e in afara orasului, armele de foc sint tabu fiind zona rezidentiala, dar legea e indulgenta cu “seringile” cu aer comprimat. Mai putin insa comunitatea, asadar orice scuipa “nituri de plumb” trebuie sa o faca in shoapta si cu consideratie pentru vecinii cuvioshi.

    Deci a trebuit sa improvizez. Am ales ca “dusmani” ciorile si veveritzele locale, care sint destul de isteze si fricoase ca sa nu sufere prea multa apropiere, sint relativ accesibile, si ...credeam eu, sint deja dotat pentru a ma razboii cu ele.








    Deja am in dotare o arma RWS Diana 350 Magnum, capabila sa “alunge simburei” la viteze mari (pentru o “suflanta”), cu precizie suficienta pentru doza de Cola la 45m, si cu energie de cca 28 Joules. 



    Planuiam sa o folosesc pentru a stirpi netrebnicele ciori si veverite locale. Asadar am incalecat calul cu pedale, am “impaturit” arma in rucsac si am inceput sa haladuiesc paduretul si dealurile locale, cu emotie si incredere de “mare vinator”. Dupa citeva zile de effort si scadere progresiva a entuziasmului n-am reusit sa ma apropii la mai mult de 50m de ceva care mshica autopropulsat de inima si plamini. De cite ori ajungeam la sub 50m de o cioara, aceasta isi lua zborul chiar cind armam pusca, sau imi gaseam pozitia de tragere. De asemene cei mai multi “dusmani” erau in apropierea pilcurilor de case unde nu puteam sa scot ditai pushcociul fara sa isterizez vreo vecina cu copii. Amorul personal a fost elecrocutat...dar m-am hotarit sa ma readaptez.

    Pentru ca pasaretul local era obisnuit cu trafic de masini, m-am hotarit sa trag din masina. Asta imi oferea si camuflaj si izolare de zgomot si...culmea, apropiere de “dusmani”. Buun, din nou minat de mindria homo sapiens care e mai destept decit...ciorile, am inceput sa cutreier zonele impadurite din comunitate in ...treapta a 2-a oprindu-ma la cca 30m de prima cioara mirshava care a avut cutezanta sa ma infrunte. Pentru a va inchipui scena urmatoare e bine sa precizez ca masina e un Ford Mustang, adica un coupe sport cu 2 usi si relativ putin loc in habitaclu.

    Asadar cioara neobrazata continua sa stea la 30m. Am luat arma de pe bancheta din spate (era deja armata si cu gamalie pe teava) si m-am contorsionat in fel si chip ca sa trec arma peste tetierele din fata si sa fac cumva sa mi-o pun la umar fara sa scot teava armei pe geam. Repetasem pozitii si scenariul in prealabil..dar tot a fost ditamai cazna. In tot timpul asta cioara se pregatea de decolare..dar inca statea. In sfirsit am reusit o pozitie satisfacatoare, am pus luneta la ochi si.....zbang-pleosc. Un mic norishor de  fulgi si pene a iesit din cioara, m-au trecut sentimente de inaltzare in capacitile mele de ochitor..dupa care cioara si-a luat zborul in mare graba. Mi-am scapat mandibula in poala cu mare suprindere in cioara inrdudita cu pisicile cu 9 vieti si amorul personal a fost din nou....electrocutat. M-am uitat dupa cioara in zbor ca spectatorii dupa minge la un meci de tenis de cimp. Dupa cca 80 m cioara s-a lasat pe pamint si.....s-a impacat cu viitorul. Mi-am dat seama ca nu se va mai ridica de acolo. Am mers pe jos pina la cioara sa vad tabloul cinegetic. Da, hotarit lucru, cioara asta n-o sa ma mai atace. Amorul meu si entuziasmul s-au incalzit din nou.

    M-am urcat in masina is m-am pornit din nou in cautare de dusmani. Am gasit urmatoarea victima...am repetat procedeul cu luat arma din spate...dar mi-am dat seama ca nu e armata. Ar trebui sa va spun ca nu e foarte simplu sa o armezi, cere effort, si o pozite de fortza, lucru total nefeazabil in micutzul meu coupe. Asadar .... a cistigat...cioara. Amorul meu era deja cirtiza. Nu era fezabil sa armez in masina, nici sa gasesc pozitii de tragere contorsionate in masina...Ufff a trebuit sa ma readaptez din nou.

    M-am hotarit pentru o noua arma. Daca nu pot folosi o carabina, voi folosi un pistol. Am deja un pistol suficient de precis pentru lovituri la 10m. E un Crossman 1377 CC capabil de vreo 180 m/s si o energie de cca 12-14 joules. E un pistol cu pompa, adica necesita zece pompari pentru o lovitura. Dar e mult mai mic decit carabina, mai manevrabil , usor de tras din diferite pozitii si suficient de precis pentru lovituri la 10m.




    Dupa citeva teste pe hirtie eram din nou gata de furishat la ciori. De data asta insa apropierea a fost grea. In 10m aproape orice cioara care nu e retardata mintal decoleaza. Dar mi-am dat seama ca in copac sau pe jos dupa tufis, au impresia ca sint camuflate, asadar stau cuminti si am reusit sa ma apropii la distante de tragere. La prima victima, am luat pistolul si...mi-am dat seama ca, trebuie sa trag cu miinile intinse ca sa am suficienta precizie. Catarile mecanice sint grosiere si nu sint de precizie. Ca sa trag cu mina intinsa trebuia sa sa stau fie intr-o pozitie instabila, fie sa scot pistolul pe geam. In nici un caz o solutie viabila. Asadar am tras cu bratele indoite. In cazul acesta aparatele de ochire sint sub orice critica. Ochiul e prea aproape de catarea in U din spate, si poza tintei era ca si cum incerci sa centrezi din ochi, un cui intre stilpii de la poarta casei. Asadar, din 10 lovituri, am nimerit de 2 ori, de la ...10 m.  Am declarat..ca sint un ochitor excelent...dar ca apartele de ochire sint total defectoase si altcineva in afara de mine, n-ar fi reusit nici macar atit (hahaha). Totusi realitatea este ca procentul de lovituri reusite este de 20%. Trebuia sa ma...readaptez.

    Pistolul 1377CC are facilitatea ca poti sa inversezi catarea din spate si se trasnforma din catare in U intr-o catare cu gaurica. Gaurica e mica deci trebuie tras cu arma aproape de ochi...tocmai ce imi trebuia mie. 15 minute cu shurubelnitza si in aceeasi zi am fost inapoi la poligon, unde speranta a cam scazut. Oricit modificam catarea din spate..pistolul tragea sus la 10m, suficient de sus ca sa fac volee peste cioara. Trebuia sa modific aliniamentul catarilor..”ochiometric”. Cum catarea din fata era grosiera si neadaptata tragerilor de prezicie...incepeam sa ma indoiesc de succesul la vinat. Desi grupuleletele la hirtie erau relativ satisfacatoare, am realaizat ca la vinat, fara contrastul hirtiei portocalii, o sa-mi fie greu sa aliniez muchia stinga a catarii din fata la baza gaurii catarii din spate. Insa ce mindru voi fi daca as reusi.

    Asadar inapoi in  teren...la infruntarea cu dusmanii. Si iar mi-am dovedit cit de bun tragator sint. Am reusit cca 30-40% rata loviturii si sint sigur ca as fi cel putin campion olimpic in conditiile date (hahaha)...dar realitatea ramine ca...nu prea nimeream ciori, dupa ce cu greu reuseam sa ma apropii. Dar hei..sint “cel mai destept dintre paminteni” ...cind sint singur deci trebuie sa existe o solutie.

    M-am hotarit sa ii pun pistolului un punct rosu..adica sa elimin catarile mecanice. 20 USD mai tirziu, 4 suruburi si 20 de minute eram gata de teste. Sistemul de prindere e cu un fel de clama direct pe teava. DAR am facut o mica obeserbatie...teava se rasucea citiva mm buni.. ADIO punct rosu, aido precizie. Orgoliul si speranta mea erau din nou in tufis sub un catzel care isi marca teritoriul. 

    Acum am ajuns la un moment de cumpana, nu aveam arma potrivita. Tristetze mare si profunda ca trebuie sa cumpar alta arma. Dupa ce mi-a trecut jalea ca trebuie sa iau alta arma, am pus pe hirtie cerintzele. Adica trebuie sa: fie o arma suficient de precisa, suficienta energie pina pe la 30m, sa aiba armare simpla, sau chiar deloc, sa pot sa-i montez optica usor si sa fie relativ ieftina. De asemenea am conluzionat ca din cauza vitezelor mici proiectilul nu prea se expandeaza, asa ca m-am hotarit sa maresc si calibrul de la 4.5 mm la 5.5 mm ca sa mai cistig un pic de fortza de stopare. Si dupa 2 zile de cercetari m-am hotarit la Crossman 2250XT. E single shot ca si celelalte arme, are o viteza de vreo 150 m/s si o energie de vreo 12-14 Joules.




    Foloseste CO2 deci nu trebuie sa o armez deloc. Temperatura  la noi e in general ridicata, deci CO2-ul nu va fi foarte afectat de frig. Vine cu luneta in 145 USD si a duarat doar citeva zile sa o primesc de pe internet. Luneta e fixa 4x si nu e cine stie ce, dar suficienta pentru scopul meu. Paralxa e corectata pentru 25m, ceea ce nu e chiar ok, dar merge. Reculul e inexistent si recipientul de CO2 ajunge pentru vreo 200 focuri.  In ziua in care am primit-o m-am blindat cu munitii si fugutza la poligon. In 30m arma grupeaza la vreo 1.5cm. Tragaciul in schimb e mizerabil, vreo 4kg. Va urma sa lucrez un pic la el. Arma insa e scurta, precisa de tras, usor de minuit..si numa buna pentru ce vreau.

    Dupa poligon si teste, aveam asteptari mari de la ea si fugutza m-am grabit sa o iau pe front. Am trecut printr-o parcare mare in care ciorile chefuiau cu o bucata de piine. M-am plasat la vreo 30m de aglomeratia de dushmani, am introdus o pastilutza pe tzeava si...am ochit. Agitatie mare la plutonul de ciori, nicicum nu stateau locului...am ochit..am pierdut tzinta..ochit din nou...si..poc...ratare mare, nici macar n-am atins vreo pana. Escadrila de ciori a decolat in grup si...eu am ramas sa ma intreb ce s-a intimplat. Cum am putut rata din nou, cu o arma care grupeaza  bine la 30m!! Dupa gindiri intense am ajuns la concluzia ca...nu stiu cum!?!?!

    Cum gindeam eu asa intens am observat o iscoada in virful unui pom. M-am apropiat de ea pe la 25m si de data asta am ochit cu grija, tras ca in poligon, respiratie, obraz sudat, atentie la tragaci...etc.  Poc, iscoada a sucombat instantaneu si de unde statea  in picioare pe craca s-a intors cu capul in jos si arata ca un liliac cu pene. Ghearele i s-au crispat pe craca pe care statea, si a mai ramas sa se balanseze vreo 2 secunde cu capul in jos, ca o pendula imensa. Dupa care a cazut lata. Si mai contrariat, am stat sa ma gindesc ce s-a intimplat. De ce acum da si inainte ba? Acceasi distanta aproape, am avut crucea pe tzinta in ambele cazuri, ….”ghici ciuperca ce-i”?

     Incet incet...din putzul gindirii s-a intrezarit o geana de lumina, care s-a transformat intr-o teorie. Viteza proiectilului e mica (relativ la armele de foc) si tragaciul greu. Daca fixarea armei si procesul tragerii, etc. nu sint ca la carte, chiar daca crucea lunetei e pe tzinta in momentul tragerii, daca arma e in miscare, proiectilul nu merge unde trebuie din cauza timpului lung pe teava. Cu un tragaci greu e usor sa misti arma, si daca te si grabesti sa tragi la tinte in miscare...sigur ratez, cel putin eu. Ok, teoria ca teoria, sa vedem in practica.

    Dupa o vreme mi s-a ivit un “general” pe cimpul “de batalie”. I-am vazut intii coada stufoasa in timp ce cauta ghinda la baza unui copac. “Generalul Ghinda” lua cite o ghinda in labutze isi facea treaba cu ea, apoi tzup tzup la alta ghinda..si tot asa. M-am apropiat din nou pe la 25m, am pregatit tragerea,  “am stors” tragaciul si poc. “Generalul” a facut o tumba in aer, dupa care a fugit in tromba....un metru, s-a oprit, s-a lasat pe o parte si a “adormit”.

    Hehehe...teoria incepea sa se apropie de practica. Deja entuziasmul meu incepea sa fie din nou mai plinutz.

    Am facut din nou o tura prin zona si am vazut urmatorul inamic. Un “MIG” negru si lucios care se oprise sa se alimenteze cu carburant chiar in mijlocul drumului. Am pregatit din nou artileria usoara, ochit...respiratie..etc. Poc. MIG-ul a facut o mica explozie de fulgi, a in cercat sa ruleze vreo juma' de metru si a ramas “pe pista”.

    Toata dimineata apoi am tinut-o in aceeasali succes atita timp cit puteam sa trag cum trebuie. Cum incercam sa “chiulesc” la elementele de baza ale tragerii, cum le faceam doar vint la inamici. Rata loviturilor incepuse sa fie ridicata, practic 100% pentru loviturile pregatite si cam 50% pentru cele in graba. Eh......ce mai, cu arma asta de 12 Joules eram aproape gata sa merg la vinat african..... atita vreme cit leul statea artistic sa-l lovesc.

    In retrospectiva, daca stau sa ma gindesc “Adaptarea si Improvizatiile” a fost un proiect satisfactor care m-a invatat o serie de lucruri. Printre altele m-a invatat sa gindesc neconventional. Si inca n-am terminat proiectul, urmeaza sa lustruiesc piesele trgaciului si sa fac tragaciul mai usor. Cu aceste modificari sper sa cistig definitiv batalia, din “spatele blocului”. Abia astept!


    Nota: Scuze de ortografie.


     

    Offline eltorro

    • Membru important
    • Mesaje postate: 2357
    • Karma: +0/-0
    • كافر
    Re: Adaptare si Improvizatii
    « Răspuns #1 : Noiembrie 25, 2010, 08:44:22 p.m. »
  • Publish
  • Publish
  • Interesanta dezvoltare de idei.
    Daca as locui mai la sud putin, as avea "class 3" si un 22 lr ar fi tot ce trebuie pentru ca sa ma delectez cu ciorile locale.
    Veverite nu am impuscat decat in legitima aparare.
    Totusi, te-ai gandit sa dai o sansa si unui instrument mai rudimentar, putin mai ieftin, si care arata cam asa:



    sau in versiune moderna:



    Si daca nu esti destul de etic, uite si una care sa fie buna:



    De la bile de rulment, la proverbiala piatra de rau, si ne-ignorand bilele de sticla, toate asigura - cu putin antrenament - succesul. Mai rapida la manevrat decat orice arma cu aer comprimat, mai ieftina in folosinta, si daca pui "hockey tape" pe maner poti sa te imaginezi a fi Michael Corleone....
    Nu am citat prastia lui David, ca aia era de alt gen si e destul de complicat de folosit una din Mustang. De pe mustang - poate. Cu alea se pot vana animale mari, nu numai ciori.
    Pricepere trebuie la culesul ciupercilor ...... la vanatoare si pescuit trebuie noroc!  -Victor
     

    Offline sorin flutur

    • Membru important
    • Mesaje postate: 942
    • Karma: +0/-0
    Re: Adaptare si Improvizatii
    « Răspuns #2 : Noiembrie 25, 2010, 10:07:17 p.m. »
  • Publish
  • Publish
  • eu m-am gandit sa-i recomand un uliu....dar...totusi o prastie este mai ieftina sagitarius

    Offline aedob04

    • Moderator
    • Membru important
    • ****
    • Mesaje postate: 1162
    • Karma: +0/-0
    Re: Adaptare si Improvizatii
    « Răspuns #3 : Noiembrie 26, 2010, 01:22:30 a.m. »
  • Publish
  • Publish
  • Ce atletica pare cioara! conci
    "Oriunde e bine, dar la vanatoare e cel mai bine."
     

    Offline dtdpuu

    • Membru important
    • Mesaje postate: 557
    • Karma: +0/-0
    Re: Adaptare si Improvizatii
    « Răspuns #4 : Noiembrie 26, 2010, 06:15:27 a.m. »
  • Publish
  • Publish
  • @eltorro

    22lr cu supresor a fost considerat, dar nu vreau sa folosesc arma de foc in apropierea locuintelor. Insa totusi vreau sa folosesc ceva care sa semene cu o arma (tragaci, aparate de ochire, etc.). Prastia a fost considerata...si inca m-ar tenta sa o incerc de fun. Am studiat un pic energii, balistici, etc pentru prastie. Aerul comprimat imi da o raza mai mare de actiune si mai multa precizie oricum...si binenteles tragerea e similara cu o arma reala.

    Asa ca fapt divers m-am gindit la un moment dat si la sarbacana...dar sa nu exageram.

    @all

    In retrospectiva, mi-am atins scopul in ce priveste fun-ul, si petrec destul de mult timp in spatele tragaciului cu costuri f f mici. Armele cu aer comprimat sint o modalitate f buna de antrenament si un prilej de surubarit un pic.  Dupa ce modific tragaciul....voi trece la pasari mai mici. Dar va veni si vremea trasului la coarne. 
     

    Offline 8x57

    • Membru important
    • Mesaje postate: 1418
    • Karma: +1/-0
    Re: Adaptare si Improvizatii
    « Răspuns #5 : Noiembrie 26, 2010, 08:20:34 a.m. »
  • Publish
  • Publish
  • @ dtdpuu  povestea  mi-a facut placere sa citesc "aventurile " dar sunt doua fraze pe care le-am recitit de citeva ori . Ce-i drept din considerente total diferite.

    Asta ma surprins :
     “Broderia” pe hirtie nu mai e nici ea atragatoare decit in doze moderate si cu arme noi. As vrea sa am acces la vinat adevarat (adica viu) pe care trebuie sa-l “pacalesc” ca sa il dobor, sa fie oarecum abundent, legal si sa pot face trageri de precizie. "

    Asta ma distrat :
    "De asemenea am conluzionat ca din cauza vitezelor mici proiectilul nu prea se expandeaza, asa ca m-am hotarit sa maresc si calibrul de la 4.5 mm la 5.5 mm ca sa mai cistig un pic de fortza de stopare. "

    înainte de a scrie un cuvânt
    îmi găsesc totdeauna timp
    să stau de vorbă cu el
    (Louis Savary)
     

    Offline drahthaar

    • Membru important
    • Mesaje postate: 475
    • Karma: +0/-0
    Re: Adaptare si Improvizatii
    « Răspuns #6 : Noiembrie 26, 2010, 08:49:13 a.m. »
  • Publish
  • Publish
  • Am citit si tot nu am ajuns la partea cu adaptarea si nici cu inprovizatia. Oamenii vineaza cu aer comprimat  de sute de ani. Nimic nou in asta.
      Nu, nu o sa postez modele de prastii ( nici alea nu ar fi o inovatie), si cu toate ca nu sint de acord cu ceea ce faci (si o sa explic de ce) pot sa-ti dau o sugestie. Desi cunoscindu-te din ceea ce scrii, sint convins ca nu-i vei da curs. Atita vreme cit aerul comprimat e legal in satul respectiv (dupa cum insuti spui) si ce nu-i specific interzis e permis, de ce nu incerci asa ceva ( si daca conlocuitorilor nu le place, ..... that's too bad)

    http://www.quackenbushairguns.com/

      Tin sa precizez ca atunci cind eram mic nu am dat atentie sfatului mamei care-mi spunea ca daca nu am nimic pozitiv de spus mai bine sa nu spun nimic. Cu aceasta precizare facuta, pot sa-I dau batae.
       Postul asta lung si elaborat mi-a lasat un gust foarte amar in suflet.
    Emana din el (ca si din altele) lipsa ta totala de respect pentru vinat.
       

    As vrea sa am acces la vinat adevarat (adica viu) pe care trebuie sa-l “pacalesc” ca sa il dobor, sa fie oarecum abundent, legal si sa pot face trageri de precizie.
    ...........................................
    Deci a trebuit sa improvizez. Am ales ca “dusmani” ciorile si veveritzele locale, 

        Sintem vinatori aici si prin natura pasiunii toti trebuie sa terminam mai devreme sau mai tirziu prin curmarea unei vieti. Dar nu asta e scopul. Din pacate la noi nu exista "catch and release". Nu stiu citi dintre noi vad oponentul ca pe un "dusman". Cel putin eu cu siguranta nu. Am o stringere de inima de fiecare data cind omor ceva care totusi este nevinovat. Chiar ceva daunator care creaza paguba, stiu ca nu o face cu rea intentie ci din cauza modului lui de viata. Nu vreu sa omor nimic degeaba, doar pentru ca pot. O fac daca vreu ceva de la respectivul. Blana, carnea, un dinte, o gheara , un corn, o pana sau sa pun capat unui prejudiciu pe care mi-l aduce. Dar nu il omor si il las acolo ca pe un gunoi. Nu il omor si am o satisfactie doar pentru ca l-am omorit. Si nu il omor pentru altii.
      Am vinat si eu veverite, dar le-am mincat. Le-am vinat, nu le-am omorit. Tu ai lasat in urma si o caprioara. Dupa ce-ai omorit-o nu te-a mai interesat. Scopul a fost atins. Ciori nu am vinat, dar am fost o data la giste si s-au nimerit si niste maltezi aproape de noi. Intre zboruri mergeau intr-o padure linga lac si inpuscau ciori. Le-au adunat pe toate. Spuneau ca gusta mai bine decit gistele, ceea ce nu ma indoiesc. Daca crezi ca glumesc intra la siteul "Crow Busters" la retete culinare.  http://www.crowbusters.com/recipes.htm
      La diferite topicuri cei de aici vorbesc de ultima inbucatura, pe ce parte se asaza vinatul, isi scot palaria in fata animalului cazut si incearca sa nu calce peste el. Nu stiu cit ajuta asta pe cel rapus, dar da loc unui sentiment de umilinta si respect pentru cel care s-a jertfit pentru noi. Talia nu conteaza si toti merita smerenie.
    Never argue with an i d i o t, they'll drag you down to their level and beat you with experience.
     

    Offline dtdpuu

    • Membru important
    • Mesaje postate: 557
    • Karma: +0/-0
    Re: Adaptare si Improvizatii
    « Răspuns #7 : Noiembrie 26, 2010, 11:31:22 a.m. »
  • Publish
  • Publish
  • @8x57
    Intr-adevar hirtia nu mai e asa interesanta odata ce arma trage precis si i-am gasit desertul preferat. Tragerile la distanta la otzel inca sint fun, dar logistica e complicata si nu am acum timp de ele. Imi place sa fiu in natura chiar daca numai casc gura.

    Alegerea munitiie a fost o ....mica poveste in sine. Am incercat mai multe tipuri, au ramas 3 care trag precis, una cu virf plat total (wadcutter), una care semana cu un fluture de badminton, si una care era tot ca si fluturele de badminton, dar virful era ascutzit. Am ramas pe cea cu virful ascutit pentru penetratie.

    @drahtaar
    Drept sa spun eram curios cind vei posta. Deci pe rind:

    Armele cu aer comprimat:
    Sint doar un mijloc de antrenament si fun. Nu am nevoie de "Weatherby" cu aer comprimat. Pentru vinat mare exista aremele de foc traditionale cu avantage nete fata de un tun cu aer comprimat

    Ciorile:
    Merci de link, chiar nu stiam ca le poti prepara si minca. Adica ma gindeam ca in conditii de supravietuire potzi, dar nu stiam ca unii o fac de gust.

    Etica:
    Eh..subiect greu, n-am cum cistiga, dar nici pierde. Cum nici eu n-o ascult pe mama, hai sa zic.

    Mort rapid e etic in opinia mea de neofit, restul sint inflorituri pe care fiecare le traieste cum vrea si spre deosebire de "vinatorii arieni" eu sint gata sa respect placerea altora. Ciorile sint la fel de moarte cu si fara crengutze in cioc si poze cinegetice.

    Daca ma inflacarez in "Gica contra" sint gata sa argumentez ca e adevarata bataie de joc sa pocesti animalul  in fel de fel de pozitii dupa ce nu poate reactziona, doar ca sa arate bine intr-o poza macabra. Culmea nerusinarii te mai pui si in poza cu bietul sucombat, si apoi culmea ipocriziei  te smiorcai cit de mult l-ai iubit.  Poi daca e asa de ce nu iti faci poza cu o ruda care ti-a murit, il pui in diferte pozitii si veshminte si traiti momente de amintiri.....Da, realizez ca argumentatia asta e deplasta, dar nu e neaparat lipsita de esentza.  As propune sa ne oprim cu etica, la limita legalitatii, de acolo incolo fiecare o intelege cum crede si nu e nici un bai atita vreme cit fiecare o respecta pe a celuilalt.

    O ultima "hiba"....Doar nu crezi ca ciorile sint intr-adevar "inamici" si veveritzele au snururi de general. Of, of,  un pic de umor ajuta la digestie si previne constipatzia.

    In rest...iti multuzesc de opinie, sincer!

    CristianC
     

    gigi123

    • Vizitator
    Re: Adaptare si Improvizatii
    « Răspuns #8 : Noiembrie 26, 2010, 12:50:09 p.m. »
  • Publish
  • Publish
  • Nu aveam de gînd să mai postez pe forum dar trebuie să-l întreb ceva pe dtdpuu (dacă este adevărat ce spune).
    Cît de periculoasă este o veveriţă "americănească", ca să ştiu cît de ameninţat te simţi?
    Ai găsit vreuna cu cuţit la cingătoare?
    Referitor la constipaţie (am înţeles că de asta suferi cînd tragi după veveriţe) îţi recomand să-ţi tragi o alică de 5,5mm într-un deget de la picior, dar să ai nădragi de schimb la tine , că pe pariu o să te simţi uşurat din faţă pînă în spate.
    Toate-s valabile numai dacă este adevărat ceea ce spui, dacă nu... înseamnă că eşti urmaşul lui Munchausen.
     

    Offline claudiu

    • Moderator
    • Membru important
    • ****
    • Mesaje postate: 3389
    • Karma: +0/-0
    Re: Adaptare si Improvizatii
    « Răspuns #9 : Noiembrie 26, 2010, 02:15:12 p.m. »
  • Publish
  • Publish
  • Sintem vinatori aici si prin natura pasiunii toti trebuie sa terminam mai devreme sau mai tirziu prin curmarea unei vieti. Dar nu asta e scopul. Din pacate la noi nu exista "catch and release".

    Cand ai vanatul in bataie, ai optiunea de a apasa tragaciul sau nu, functie de cum percepi personal vanatoarea si ce astepti sa iti ofere iesirea din acea zi. Cred ca asta presupune o mult mai mare responsabilitate decat de a da drumul inapoi in balta pestelui prins in carlig.
    "Pasiunea vanatului...ne vine de departe si de demult - asa de departe si de demult incat, cugetand, simt un aspru fior..." Mihail Sadoveanu
     

    Offline drahthaar

    • Membru important
    • Mesaje postate: 475
    • Karma: +0/-0
    Re: Adaptare si Improvizatii
    « Răspuns #10 : Noiembrie 26, 2010, 04:03:38 p.m. »
  • Publish
  • Publish
  •      Exact asta am spus si eu Claudiu. Nu am facut o comparatie. Am mentiomat doar ca nu avem optiunea asta atunci cind constatam ca vinatul nu intruneste asteptarile noastre, sau nu avem in realitate nevoie de el.
    Never argue with an i d i o t, they'll drag you down to their level and beat you with experience.
     

    Offline drahthaar

    • Membru important
    • Mesaje postate: 475
    • Karma: +0/-0
    Re: Adaptare si Improvizatii
    « Răspuns #11 : Noiembrie 26, 2010, 07:02:30 p.m. »
  • Publish
  • Publish

  •  Armele cu aer comprimat:
    Sint doar un mijloc de antrenament si fun. Nu am nevoie de "Weatherby" cu aer comprimat. Pentru vinat mare exista aremele de foc traditionale cu avantage nete fata de un tun cu aer comprimat
     

         Unul din dezavantajele majore al " aremelor de foc traditionale" (alea sint de fapt originale sau replici ale armelor vechi cu incarcare pe la gura tevii, celelalte se numesc moderne), este ca sint ilegale acolo unde vrei sa "vinezi" tu. Se pare ca tocmai asta te-a inpins la "Adaptare si inprovizatii"..... Dar ai uitat. ........ Eu nu ti-am sugerat sa inlocuiesti armele de foc cu cele cu aer comprimat in orice inprejurare ci numai acolo unde poti folosi aer dar nu si pulbere. Aia fiind o ordonanta locala, fac pariu ca au interzis numai armele de foc si probabil arcurile si arbaletele. Nimeni nu cred ca s-a gindit ca exista si arme cu aer comprimat de putere sa le interzica. Si intr-o oaza suburbana ca aia fac pariu ca exista si destule caprioare, pentru ca au toate conditiile si sint lasate in pace. Dar asa cum am mai scris nu cred ca tu sa ai curajul sa folosesti asa ceva, cind vad ca iti titiie fundul si sa scoti teava jucariei tale legale pe geamul minionului tau Mustang. Si nici nu stiu ce ai face cu o caprioara, probabil l-ai chema pe pustiul ala din Dryden ca sa nu-ti murdaresti cumva miinile. ...... Hint*:  Caprioara se poate prepara si minca desi nu vine de la fabrica aia care produce carne gata ambalata in plastic.

    As propune sa ne oprim cu etica, la limita legalitatii,
     

      Etica si legalitatea sint doua lucruri complect separate.
    Nu dau doi bani pe lege daca nu are la baza bunul simt. Ceea ce e legal aici poate fi ilegal in alta parte si invers. Unele lucruri total ilegale au fost cindva legale iar altele legale acum au fost in trecut tabu. Legea e mai instabila decit vremea si se schimba de la o perioada istorica la alta si de la o zona geografica la alta. Legea reprezinta interesele de moment a celor in putere la vremea respectiva. Sint lucruri "ilegale" pe care le fac fara nici o remuscare, in timp ce altele permise de lege refuz sa le infaptuesc. Am grije insa sa nu fiu prins daca incalc ceva, pentru ca legea are dinti. Mai exista si diferenta intre spiritul si litera legii, dar cred ca astea sint lucruri mult prea complicate.
      De etica nici nu putem discuta, deoarece presupune intelegerea termenului.
       Prefer sa ma opresc aici constient fiind ca stric orzul pe giste.
      Un singur sfat : grow up!
    Never argue with an i d i o t, they'll drag you down to their level and beat you with experience.
     

    Offline aedob04

    • Moderator
    • Membru important
    • ****
    • Mesaje postate: 1162
    • Karma: +0/-0
    Re: Adaptare si Improvizatii
    « Răspuns #12 : Noiembrie 26, 2010, 11:14:38 p.m. »
  • Publish
  • Publish
  • Time break guys!!! 046 Cine e pustiul din Dryden?
    "Oriunde e bine, dar la vanatoare e cel mai bine."
     

    Offline 8x57

    • Membru important
    • Mesaje postate: 1418
    • Karma: +1/-0
    Re: Adaptare si Improvizatii
    « Răspuns #13 : Noiembrie 26, 2010, 11:21:30 p.m. »
  • Publish
  • Publish
  • Eu zic sa nu va aprindeti ! si sa incercari sa-l intelegeti pe @ dtdpuu.
    Cind am citit prima data postul am avut si eu ceva din reactia lui drahthaar apoi am recitit si mi-am dat seama ca defapt acuma la prins "febra vianatorii" .DA a impuscat o caprioara si la miscat dar cu adevarat nu la interesat. Era  ,sau este adeptul trageri la distanta ....nu sint deacord cu asta ,am mai si discutat in contradictoriu  dar acum e altceva. Acum a prins gustul vanatori ,a apropiatului de vinat ,chiar daca vinatul  e o veverita.

    Despre  "veverita americaneasca" nici eu nu stiu multe dar stiu ca in unele locuri numarul ridicat deja reprezinta o problema. Ceva in genul porumbeilor urbanizati de la noi.

    Sint convins ca fiecare vinator  are o perioada de haiducie. Peroada pe care dtdpuu acum a numit-o  adaptare si improvizati.  Eu am avut perioada asta la 15 ani cind am vinat  in jur de 1000 de vrabii in 2 saptamini ...cu o arma cu aer comprimat (slavia) . Norocul meu a fost ca am facut-o sub controlul unui padurar de vinatoare care dupa cele 2 saptamini mi-a dat si posibilitatea sa "vinez " un ciine vagabond  cu o "pusca adevarata" (CZ 7x64 cu luneta reticol 1 ,dar nu mai stiu ce marca)
    Acum , privind in urma ma bucur ca am avut norocul ca aceasta haiducie a fost in limite legale ,adica vrabile le-am "vinat" intr-o fazanerie unde bietele pasarele veneau la hranitori si cinstit vorbind faceau paguba serioasa. Dar si mai tirziu cind eram deja vinator ma mai apuca citeodata mincarimea la deget. Sint convins ca fiecare vinator are aceasta mancarime in primi 10 ani de vinatoare ,apoi  "etica" si animalele ucise ne fac sa vedem altfel si mai ales sa pretuim animalele vii ,....,si de ce nu viata.
    Sint convins ca perioada asta de improvizati ( eu o citesc ca pe "hai sa vinam ceva ca nu-mi incap in piele") e ca adolescenta.....nu e rau nu e boala  dar trebuie tratat.

    Putem fi foarte severi ,asa cum a facut  @ drahthaar dar nu cred ca asta e calea cea buna. Nu spun sa-l laudam dar ar fi mai bine sa nu fim mai intelegatori si atunci si el ne va intelege mai bine. Sa nu uitam ca @dtdpuu vineaza in texas unde armele au regim special si vinatori au o viziune aparte despre lovitura in inima.


    P.S.

    Sunt convins ca sfatui pe cineva sa-si traga cu alice in picior  este......copilaresc ,asta ca sa nu folosesc termenul medical.

    înainte de a scrie un cuvânt
    îmi găsesc totdeauna timp
    să stau de vorbă cu el
    (Louis Savary)
     

    Offline claudiu

    • Moderator
    • Membru important
    • ****
    • Mesaje postate: 3389
    • Karma: +0/-0
    Re: Adaptare si Improvizatii
    « Răspuns #14 : Noiembrie 27, 2010, 03:00:48 a.m. »
  • Publish
  • Publish
  • Cît de periculoasă este o veveriţă "americănească", ca să ştiu cît de ameninţat te simţi?

    Probabil la fel de mult ca si un caprior, un iepure ori alta specie pe care noi o vanam.
    "Pasiunea vanatului...ne vine de departe si de demult - asa de departe si de demult incat, cugetand, simt un aspru fior..." Mihail Sadoveanu
     

     


    Facebook Comments