Originea: Marea Britanie

Data publicării  actului de standard : Nr. 1/2009

Utilitate: câine pointator

Clasificarea conform regulilor F.C.I: grupa- câini pointatori

secţiunea- Setter si Pointer irlandez, respectiv britanic

cu proba de munca

Configuraţia generală:

Este un câine  cu un corp simetric, bine construit, atletic dar totodată format din curbe  graţioase. Are o aparenţă puternică dar nobilă şi suplă.

Comportament/ temperament:

Aristocratic, vioi şi predispus la rezistenţă, efort şi viteză. Este un câine prietenos, devotat cu o dispoziţie naturală.

Capul:

1. zona craniană: craniul este  de lăţime medie, fiind proporţional cu lungimea feţei.  Are  un occipital proeminent  şi un stop bine definit.
2. zona facială:  nasul-  este  închis la culoare , cu toate că poate fi mai deschis la culoare în cazul câinilor albi sau de culoarea lămâii. Are nări late, moi şi umezi.

botul – este uşor concav , terminându-se la nivelul nărilor, dând o uşoară aparenţă de faţă în formă de disc.

gura- bine definită şi moale

fălci/ dinţi - puternice cu o muşcătură completă în foarfecă, dantura superioară se suprapune perfect cu cea inferioară.

obrajii-  nu are pomeţi proeminenţi

ochii – se află la aceaşi  distanţă de nări şi occipital, strălucitori şi foarte expresivi. Sunt  căprui aprins sau căprui, depinzând de culoarea blănii, uşor bulbucaţi cu margini de culoare închisă sau mai deschisă în cazul câinilor cu blana deschisă.

urechile-   au o piele fină, subţire, sunt pozitionate destul de sus, spre spate, de lungime medie, uşor ascuţite la vârf şi lăsate pe lângă cap.

Gâtul : este lung si musculos, bine arcuit, răsare din umeri lungi.

Corpul : are spatele puternic,musculos, uşor arcuit, puţin cuplat.

-         pieptul asigură un spaţiu larg pentru ventricul , este poziţionat mai jos, la nivelul cotului. Toracele este bine evidenţiat, dar treptat se subţiază spre zona spatelui.

Coada :este  de lungime medie, compactă la bază, în formă de con până la un punct, bine acoperită cu păr des, purtată la acelaşi nivel cu spatele fără curbă ascendentă. În mişcare coada se va mişca lateral.

Membre : 1. picioare anterioare- sunt drepte, ferme  şi  puternice.Are oase bune cu tendoane puterice şi vizibile.

2.  umeri- lungi, curbaţi şi bine aşezaţi pe spate.

3.  carp/ încheieturi : lat la piciorul anterior, dar nu sunt foarte accentuate.

4. metacarp/ chişiţă :lung, puternic,  elastic şi uşor curbat.

5. labe: sunt ovale, bine unite cu degete arcuite având perniţe moi.

6. picioare posterioare: sunt musculoase, cu articulaţiile genunchiului bine întoarse şi accentuate.

7. Coapsele au o buna extindere la nivelul fermurului.

Mers/ Mişcare : are  o mişcare graţioasă, lina, acoperind o mare parte a solului. În cursul alergării accentul  se pune pe acţionarea picioarelor posterioare, fără  îndoirea proeminentă a coatelor.

Blană: are un păr scurt, neted, lucios,  mătăsos şi bine lipit de corp.

Culoarea : pot avea combinaţiile de culori,  alb gălbui, alb cu portocaliu, alb cu negru sau combinatii de 3 culori.

Mărime şi greutate :

Inălţime  la greabăn:  mascul 63-69 cm, femelă 61-66 cm

Defecte :  orice abatere de la caracteristicile standard sus-menţionate  este considerat defect , iar serioziatea  cu care sunt tratate trebuie sa fie în raport cu gradul şi efectul lui asupra sănătăţii , bunastării câinelui,  totodată asupra capacităţii lui de concentrare şi performanţă.

Defecte descalificante :

Agresivitate sau  timiditate exagerată.

Orice câine cu anormalităţi fizice sau  de comportament  va fi descalificat.

Traducere si adaptare dupa Standardul de rasa publicat de FCI.

Creat pentru vânătoare şi cu o evoluţie cel puţin interesanta, descoperirea acestei rase de câini este o  adevarata incantare.Prezent pe terenurile de vânătoare şi creat pentru vânătoarea la vizuină unde caută, hărtuieşte şi omoară vulpea in vizuina sa , caracterul acestor câini precum şi instinctele puternice de vânătoare preteaza aceasta rasă la utilizări multiple de la aportul din apă la vânătorile de mistreţ.

Apărut in Marea Britanie şi folosit ca şi un ajutor indispensabil la vânătoarea de vulpi cu “ hounzi” arhicunoscută, acest câine, in zilele noastre, are din ce in ce mai frecvent o prezentă majoritară in toate colţurile lumii ca şi un câine de companie dar care îşi păstreaza aproape nealterate instictele.

“Netedul” , aşa cum îl voi numi de aici incolo, este un terrier mic cu un suflet mare.

In general “ netedul “ este un câine prietenos, devotat si afectuos dar care are o personalitate puternica.Sunt ideali ca şi câini care semnalizează orice prezenţă străină in împrejurimile “ proprietăţii” în care convieţuieşte, tandemul dintre un neted si câinii de paza fiind binecunoscut si foarte eficient . În situaţii limită, atunci când viaţa unui membru al familiei este în pericol, face cu indârjire “ pasul “ si oferă cu toata puterea lui protecţie.Sunt căţei care se inţeleg extraordinar cu copii însă trebuie avută in vedere o socializare de la vârste tinere a acestora precum si o educaţie corespunzătoare a tuturor membrilor familiei în ceea ce priveşte această socializare.Se întelege şi cu alte animale de companie însa trebuie avut în vedere ca în “ sufletul” lui, viaţa alături de o pisică  sau un hamster este un “ compromis” foarte mare. Sunt câini care adoră să sape şi de obicei o să o facă ori de câte ori o să vă vadă că incercaţi să vă puneti straturi sau să vă plantaţi arbori ornamentali.Apariţia cartiţelor in grădină o să fie o motivaţie serioasă pentru ei de a se  pune pe “ lucru“ iar dacă intr-o noapte o să vă treziţi cu gazonul “ reamenajat”  nu ar trebui sa fie o surpriză.

Culorile acceptate de către standardul rasei sunt pe fond alb, cu pete negre şi/sau maro, combinaţia intre maro ( ca şi pete de foc)  si negru pe cap fiind un lucru frecvent intâlnit. Culoarea “ ficatului “ la păr este considerat un defect iar apariţia acesteia in cuiburile de caţei nascuţi in ultimii ani este din ce in ce mai rară. Ca şi intretinere , perierea de două ori pe săptamănă pentru indepartarea firelor moarte de păr este suficientă si ajută la păstrarea in bune condiţii a blănii, cantitatea de păr in perioada când năpârleşte fiind mult diminuată.In ceea ce priveşte pregătirea inainte de expoziţiile de frumuseţe , aceasta necesită o mare atenţie, principală fiind tunderea câinelui pe gât si coadă. Expresia de  “ gentlemen al raselor canine “ , des intâlnită in ringurile de expoziţii, atribuită unui exemplar de “ neted “ demonstrează eleganţa şi stilul aparte al acestei rase atât ca şi aspect cât şi ca şi comportament.

Greutatea masculilor este între 7,3 şi 8,2 kg cu o inalţime in greabăn de maximum 39 cm iar femelele au intre 6,8 si 7,7 kg puţin mai mici in greabăn decât masculii.Asa cum deja aţi observat aceste dimensiuni nu prevăd un minim al înăltimii, talia acestor  câini trebuind să le dea posibilitatea să intre in vizuina vulpii.Ca şi aspect al capului, acesta trebuie sa fie lung, frumos cizelat, cu ochi mici, circulari, inchişi la culoare , având o expresie inteligentă, plină de viată. Orice culoare deschisă a acestora nu este de dorit.Urechile, în forma de V sunt mici, de grosime moderată, bine prinse astfel incât vârful acestora sa atingă obrazul.Pliul acestora trebuie să fie mai sus decât nivelul craniului. Craniul trebuie sa fie proporţional, usor să se ingusteze in regiunea ochilor,stopul fiind aparent.Nasul trebuie să fie de culoare neagra, la exemplarele albe nefiind permisă depigmentarea.Muşcătura acestor câini este puternică iar “ setul “ de dinţi trebuie sa fie complet. Aceasta este arma principală a acestor luptători iar defectele de muşcătura nu sunt  dorite, acestea nefiind compatibile cu statutul de vânător. Se cunoaşte ca puterea acestora in muşcatura este extraordinară, nu de puţine ori in partizile de vânătoare la vânat mare aceştia rămânând “ agaţati ” literalmente de mistretul rănit sau aflat in miscare.

Gâtul trebuie sa fie puternic, de lungime moderata dar nu gros,  treptat lărgindu-se in dreptul umerilor.Spatele trebuie sa fie scurt , drept şi puternic, cu un piept adânc . Coada este purtată in sus, caracteristic rasei, bine inserata, de grosime medie. Coada culcata pe spate sau incovrigata este un defect şi “ strică “ imaginea de ansamblu a acestor patrupezi. Picioarele din fată sunt drepte iar din orice pozitie privite trebuie să apară puternice. Acestea nu trebuie sa fie îndreptate în exterior sau interior iar picioarele  din spate având o musculatura dezvoltată, cu aplomburi corecte, dau puterea acestor caţei. În mişcare câinele trebuie să işi poarte picioarele din faţa drept inainte şi paralel, iar cele din spate să balanseze elegant si frumos in stânga si dreapta ca şi un pendul de ceas, traseele descrise de picioarele de pe partea stângă si dreapta a câinelui sa fie paralele.Orice defect in mişcare datorat unor defecte anatomice diminueaza rezistenţa câinelui si capacitatea lui de hărţuire a vânatului.

Speranţa de viaţa a acestor câini este de 10 – 12 ani, rasa fiind binecunoscută ca neavând probleme de sănătate sau afectiuni genetice grave ( displazie etc.).

În ultimul timp, expansiunea raselor de vânătoare prezente in expoziţiile de frumusete au dăunat mult instinctelor de vânătoare ale acestora.Deşi şi-au păstrat aspectul , ba chiar mai mult au evoluat înspre o “ imagine ” de ansamblu mai elegantă atât static cât şi in mişcare,eficienţa in utilizarea lor la vânătoare se pare ca s-a pierdut “ pe drum”. Nu este însă cazul netedului care, deşi folosit şi la expoziţii canine  şi-a păstrat caracterul de vânător nealterat. Dovadă stau exemplarele de câini care, dupa o perioada de 2 sau 3 ani petrecuţi în ringurile expoziţiilor canine, la primul contact cu un miros de vulpe sau cu un mistreţ rănit ceva parca se renaşte in ei şi acţionează conform instinctelor. Zicala: “ Este ca mersul pe bicicletă… nu se uită niciodată “ se pare că este valabilă in cazul foxului si se transmite mai departe generaţiilor ce se nasc.

Chiar dacă nu are un aspect “ comercial “, se pare ca aceasta rasa veche, având numărul 12 in nomenclatorul Federaţiei Chinologice Internaţionale ca rasă recunoscută cu standard propriu, nu i-a dăunat deloc, fani ai acesteia regăsindu-se şi la această ora peste tot. Anul trecut, la marea expoziţie  Cruft’s din Anglia, la care am avut sansa sa ma aflu, am văzut exemplare de neted care ar face cu brio faţa la o vânătoare la vizuina sau la o goană de mistreţ. Din punctul de vedere al unui pasionat de vânătoare acest lucru m-a bucurat enorm, să văd dupa căteva decenii că deşi au evoluat mult faţa de primele exemplare, instinctul  de vânătoare a acestora a ramas acelaşi.

Utilizarea acestor câini la vânătoare in Romania este în fapt una redusă, exemplarele ajunse pe tărâmurile noastre neavând parcă puterea de convingere pe care au avut-o alte rase.Instinctul puternic de vânătoare, inteligenţa şi uneori încăpătânarea acestora au facut nu o data ca exemplarele de neted cumpărate sau achizitionate de către vânători să nu se impace cu găinile , pisicile si celelalte animale din gospodăriile  de la sat. Totodata însa au fost apreciaţi ca nişte vajnici luptători si exterminatori ai şoarecilor si şobolanilor pe care cu îndârjire îi elimină pe rând.

Deşi nu se practică decât sporadic, vânătoarea la vizuină în România , “ netedul “ , fiind o rasă creată pentru aşa ceva, o face cu succes si plăcere.Practicată corect, această metodă de vânătoare poate oferi satisfacţii maxime acelora care o apreciază.In special pe terenurile de vânătoare cu vânat mic , probabil că o utilizare intensiva a acestui stil de combatere  a vulpilor de către personalul angajat ar aduce sporuri naturale la efectivele de fazani şi iepuri mult mai mari.Ca şi stil de lucru, foxul este un mic “ glonţ “ care, din pacate pentru vulpe, ia şi curbe. Odată lansat in vizuină, acesta explorează toate galeriile făcute de cumătra pâna ce aceasta este localizată. Odata ajunşi faţă in faţă, “ netedul” nu va face pasul înapoi şi va incepe o hărţuire caracteristică a vulpii.Stilul fiecărui câine diferă , exemplarele de calitate fiind acelea care reuşesc să oblige vulpea să iasă din vizuină, vânătorul aflat în imediata apropiere aplicându-i acesteia lovitura mortală. Există insă şi exemplare care strangulează vulpea in vizuină şi o aportează la suprafaţă fară probleme.Toate aceste lucruri însă trebuie coordonate din umbră de către vânător de la vârste mici pe căţeii cu care se vrea a se vâna in acest stil. Stimularea acestora cu o blană de vulpe, infiinţarea unei vizuini artificiale in care câinele, de mic, să exploreze iar la celalalt capăt să găsească coada de vulpe, sunt doar  câteva momente prin care tânărul cătel ar trebui să le treacă. Atenţie deosebită insă trebuie avută in momentul in care ne hotărâm să ducem câinele la o vizuină naturală. Este un moment in dezvoltarea caţelului in care regasim  comportamentul unui caţelandru iar un contact direct cu un vulpoi agresiv ar putea sa îi frâneze puţin din curajul sau încrederea în sine să îi fie zdruncinată fapt care ar putea să influenteze negativ dezvoltarea pe viitor a acestuia.

Deşi creat pentru vizuină, caracterul  precum şi curajul de neinchipuit, au facut din această rasă una care să poată fi utilizată si la vânătoarea de mistreţ.Deşi nu se poate spune despre “ neted” că are un nas formidabil, acesta asociază repede mirosul de mistreţ cu o adevarată hărţuială insă de aceasta dată la suprafată.În special pentru inceput de sezon la mistreţ când poate rapid să se deplaseze in desişuri şi pentru goanele scurte, această rasă este ideală. Semnalează cu un lătrat caracteristic prezenta mistreţului si îl harţuieşte cu un curaj nemaivăzut. Plusul care îl au aceşti câini în comparaţie cu alte rase este acela ca sunt mai “ calmi “,  provocând mistreţul “ la bataie” prin “ pişcaturi” in zona posterioară doar in momentul in care se deplasează. Acest lucru stopează cu succes apariţia mistreţilor pe standuri in viteză lucru care oferă participantilor la vânătoare un timp mai lung pentru plasarea unei lovituri corecte.Totusi însă “ adrenalina” pe care o oferă aceşti  minunaţi căţei este momentul când se urmareşte mistreţul rănit. Aceştia “ ţin pe loc” mistreţul rănit cu lătrături succesive, insistente si stridente, talia şi mobilitatea lor fiind un factor cheie in astfel de situatii.De putine ori am auzit de netezi loviti mortal sau taiati de mistret ceea ce arata faptul ca stiu sa  fandeze si sa pacaleasca cu succes atacurile disperate ale animalului ranit.In acelasi timp la aparitia vanatorului, pastreaza distanta corespunzatoare si sigura pentru a se putea aplica lovitura de gratie unui astfel de animal nefiind necesara decat o singura comenda data de catre stapan.

Caine care se preteaza bine in conditiile unui spatiu mai restrans chiar si un apartament, caine care il poti duce in teren la vanatoare la vanat mic si la vanat mare de asemenea, caine care in schimbul unei afectiuni moderate isi da si sufletul pentru a isi simti stapanul multumit, caine care nu necesita decat cateva minute de intretinere a parului este foxterrierul cu par neted. Poate ca acest profil de rasa o sa va determine sa priviti mai atent “ netedul” , poate ca pe vanatorul cu un buget mai restrans dar cu o pasiune enorma pentru vanatoare o sa il convinga, poate ca in urma acestor randuri rasa o sa ajunga sa fie apreciata mai mult de catre vanatorul roman .Toate acestea insa o sa le vedem in timp si astfel o sa ramanem cu speranta ca acolo unde se va face vanatoare, aceasta va fi facuta cu caini de rasa respectandu-se atat vanatul cat si cainele care este indispensabil si alaturi de care ne putem bucura cu totii.

Preluare din Revista de vanatoare HUBERTUS

]]> http://www.vanatoare.info/caini-de-vanatore/foxterrierul-cu-par-neted/feed/ 0 http://www.vanatoare.info/caini-de-vanatore/vizsla-maghiara/ http://www.vanatoare.info/caini-de-vanatore/vizsla-maghiara/#comments Wed, 10 Feb 2010 15:01:46 +0000 Atreides http://www.vanatoare.info/?p=623

Standardul vizslei maghiare cu păr scurt

FCI 57

Origine:

Ungaria

Data publicării standardului  în vigoare:

1936.

Folosinţă:

Vizsla este un câine de vânătoare cu multiple utilităţi, putând fi folosit în câmp, pădure, apă. Prezintă următoarele caracteristici: miros excelent, aret ferm, excepţionale aptitudini de aport, luarea urmei vânatului pe suprafaţa apei cu o deosebită dragoste faţă de apă şi înot. Se pretează la vânătoarea în teren dificil şi nu este sensibil la temperaturi extreme. Fiind un câine activ de vânătoare nu sunt de dorit frica de focul de armă sau vânat, lipsa aptitudinilor de aret sau aport, sau frica de apă. Din cauza caracterului echilibrat şi al adaptabilităţii rasei, poate fi ţinut cu uşurinţă şi în apartament.

Clasificare FCI:

Gr.VII. – pontatori

Secţiunea 1. – pontatori continentali

Cu examen de lucru (examen câmp-baltă)

Scurt istoric:

Strămoşii vizslei maghiare au ajuns în Ungaria împreună cu sosirea triburilor ungureşti. Dovezi scrise şi pictate despre existenţa acestor câini se găsesc în documentele din sec XIV. Importanţa vânătorească a rasei a luat amploare din sec. XVIII. La sfărşitul secolului XIX. În Ungaria se organizau deja concursuri pentru câini pontatori, unde participau cu succes şi vizsle maghiare. În această perioadă, cu mare probabilitate, în evoluţia rasei au jucat un rol important şi alte rase de pontatori. Creşterea ştiinţifică datează din anul 1920. În anul 1936 rasa a fost recunoscută de către F.C.I.

Aspect general:

Câine de vânătoare cu un aspect general nobil, elegant, având o talie medieşi  păr scurt, de culoarea franzelei. Constituţie şi osatură este mai degrabă uşoară, cu musculatură bine dezvoltată, forţa şi frumuseţea fiind într-o perfectă armonie.

Proporţii importante:

- Lungimea trunchiului depăşeşte cu puţin înălţimea la greabăn.

- Adâncimea toracelui e mai puţin decât jumătatea înălţimii la greabăn.

- Botul e mai scurt decât jumătatea lungimii capului.

Comportament / caracter:

Vioi, prietenos, echilibrat, uşor de dresat. Una dintre principalele caracteristici ale rasei este capacitatea de menţinere a contactului cu stăpânul. Nu suportă comportamentul dur. Nu poate fi agresiv sau fricos.

Cap:

Uscăţiv, nobil, bine proporţionat.

Neurocraniu:

De lăţime medie, uşor boltit. Craniul este despărţit de un lin silon median dinspre creasta occipitală mediu dezvoltată către stop. Arcade mediu dezvoltate.

Stop: moderat

Splahnocraniu:

Trufă: Lată şi bine dezvoltată cu narine cât mai largi. Culoarea ei este cu o nuanţă mai închisă decât culoarea robei.

Bot: Este musculos cu maxilare puternice, fără a se subţia. Linie nazală dreaptă.

Maxilare/dinţi: Maxilare puternice cu muşcătură perfectă în cleşte. Cei 42 de dinţi sănătoşi sunt implantaţi drept în maxilar.

Pomeţi: Puternici, bine muscularizaţi.

Ochi: Uşor ovali, de mărime medie. Pleopele acoperă bine globul ocular. Expresie vioaie, inteligentă. Culoarea ochilor este în armonie cu culoarea robei, dar sunt de preferat ochii de culoare maro închis.

Urechi: Prinse la o înălţime medie, uşor în spate. Textura lor este fină, este ataşat la obraji şi rotunjit sub forma literei V. Lungimea ei este de 1/3 din lungimea capului.

Gât:

De lungime medie, în armonie cu aspectul general. Ceafă extrem de musculoasă şi uşor arcuită. Pielea gâtului este bine întinsă, gâtul este uscăţiv.

Trunchi:

Greabăn: Bine marcat şi musculos.

Spate: Ferm, bine muscularizat  şi drept. Musculatura trebuie să acopere apofizele spinoase ale vertebrelor.

Şale: Scurt, lat, ferm, drept. Zona de tranziţie între spate şi şale este ferm şi solid.

Crupă: De lungime şi lăţime corespunzătoare, nu poate fi scurt sau teşit. Este bine muscularizată şi uşor ascendentă spre coadă.

Torace: De adâncime şi lăţime medie, prostern bine marcat, musculos şi plin. Sternul trebuie să fie cât mai lung şi trebuie să se situeze la acelaşi înălţime cu coatele. Coste mediu arcuite. Ultimele coaste nu pot fi scurte.

Linia inferioară: Este fermă, mediu arcuită spre abdomen, uşor ridicată.

Coadă:

De inserţie uşor joasă, la bază de grosime medie, îngustându-se spre vârf. În ţările în care legea permite cuparea cozii, în vederea folosinţei la vânătoare se poate îndepărta ¼ din acesta. Dacă coada nu e cupată, ajunge până la jaret. Este purtată în formă de sabie. În timpul mişcării coada este purtată aproape de orizontal. Este bine acoperită de păr.

Membre:

Pertea anterioară:

Privit din faţă membrele anterioare sunt paralele, din lateral ele sunt verticale şi aşezate sub corp. Prezintă o osatură bună şi o musculatură puternică.

Omoplaţi, umeri: Omoplat lung, oblic, aderent la cutia toracică. În mişcare este foarte mobil. Prezintă o musculatură puternică. Angulaţie bună între omoplat şi braţ.

Braţ: Lung şi bine muscularizat.

Cot: Bine lipit de corp, dar nu excesiv. Nu deviează nici spre exterior, nici spre interior. Angulaţie bună între braţ şi antebraţ.

Antebraţ: Lung, drept, bine muscularizat cu osatură puternică.

Carp: Uscăţiv, ferm.

Metacarp: Scurt, de o oblicitate moderată.

Labe anterioare: Uşor ovali, cu degete strânse, arcuite şi puternice. Unghii solide de culoare maro. Cuzinete plantare puternice de culoare gri ardeziu. Static şi dinamic labele sunt paralele.

Partea posterioară:

Privit din spate, membrele posterioare sunt drepte şi paralele. Angulaţii bune, osatură puternică.

Coapsă: Lungă şi musculoasă. Angulaţie coxo-femurală bună.

Genunchi: Între coapsă şi tibie angulaţie bună.

Tibie: Lung, musculos şi cu tendoane puternice. Lungimea ei e aproximativ egală cu cea a coapsei. Angulaţie bună între tibie şi metatars.

Tars: Puternic, uscăţiv şi cu tendoane puternice, situat relativ jos.

Metatars: Verical, scurt şi uscăţiv.

Labe posterioare: Ca şi cele anterioare.

Mişcare:

Mişcarea caracteristică rasei este trapul uşor, elegant, cu avânt, propulsie şi pas bun, acoperind mult teren. În timpul chetei mişcarea caracteristică este galopul perseverent. În timpul trapului, linia superioară este fermă şi orizontală. Postură dreaptă. Buiestrul nu este de dorit.

Piele:

Bine întinsă pe corp, nu formează cute, bine pigmentat.

Robă:

Păr: Scurt şi dens, aspru la atingere. Pe cap şi urechi părul este mai scurt, subţire şi mătăsos, pe partea inferioară a cozii păr uşor mai lung. Ea trebuie să acopere corpul în întregime, partea inferioară a burţii prezintă un păr mai puţin abundent. Subpărul lipseşte.

Culoare: Diferite nuanţe ale culorii franzelei. Urechile pot fi cu o nuanţă mai închisă, dar trebuie să fie omogene. Nuanţe roşcate, maronii sau deschise nu sunt de dorit. Nu se consideră defect o pată albă pe piept, de dimensiuni mici, sub 5 cm. diametru, sau înspicături albe pe piept, gât sau degete. Culoarea buzelor şi pleoapelor este identică cu cea a trufei.

Mărime:

Înălţimea la greabăn este de 58 – 64 cm la masculi, 54 – 60 cm la femele.

Creşterea înălţimii la greabăn nu este de dorit, câinii de înălţime medie sunt preferaţi. Echilibrul static şi dinamic este mult mai important decât mărimile exprimate în centimetri.

Defecte:

Orice abatere de la cele de mai sus se consideră defecte şi trebuie penalizate direct proporţional cu gravitatea lor.

Defecte grave:

Constituţie greoaie, limfatică.

Stop marcat.

Bot ascuţit, linie nazală concavă.

Muşcătură în cleşte sau parţial în cleşte.

Urechi prinse prea sus şi în faţă, deviate de lângă cap.

Spinare vizibilă de crap sau uşor înşeuată.

Piept total lipsit de adâncime, prea plat sau sub formă de butoi.

Coate puternic deviate spre exterior sau interior.

Carp moale .

Metacarp total vertical.

Labe plate, moi, degete răsfirate.

Crupă înaltă.

Aplomburi puternic de vacă sau în butoi atât static cât şi în mişcare.

Mers greoi.

Defecte eliminatorii:

Abateri grave de la caracterele sexuale.

Cap atipic.

Trufă pătată.

Buze atârnânde sau salivânde.

Toate formele de prognatism sau brevignatism superior sau inferior.

Lipsa unuia sau a mai multor dinţi (exceptând 2 PM1; dinţii M3 nu se iau în considerare). Dinţii care nu se văd se consideră inexistenţi.

Dinţi în plus.

Gură de lup, buză de iepure.

Ochi de culoare galben deschis, pleoape foarte atârnânde, ectropion, entropion, distichiasis (două rânduri de gene).

Prezenţa salbei.

Pinteni.

Mişcare grav defectuoasă.

Păr atipic.

Robă de culoare maro închis sau galben deschis, tărcat sau neuniform.

Pată albă mai mare de 5 cm pe piept.

Labe albe.

Lipsa pigmentaţiei.

Sistem nervos slab.

Abatere cu mai mult de 2 cm de la înălţimea prescrisă.

Notă:

Masculii trebuie să aibă două testicule complet coborâte în scrot şi normal dezvoltate.

Clasificarea F.C.I.: Grupa 6 : câini de urmărire şi rase înrudite, secţiunea 2: câini de urmărire/de lesă, cu proba de lucru.

Este un caine originar din Germania, avand publicat standardul de rasa la 09.06.1999.

Limierul hanoveran este un caine cu un nas foarte bun, fiind folosit la vanatoare pentru urmarirea vanatului pe urma de singe.

Scurt istoric: Hanoveranul s-a dezvoltat aproape neschimbat din aşa – numitul câine liam din Evul Mediu. Câinele liam, din sectiunea rasei Bracke, a jucat un rol important pe vremea stabilirii drepturilor clanurilor germanice (500 i.e.n).

Cu inventarea armelor de foc, vânarea animalelor mari s-a schimbat. Era nevoie de câini pentru căutarea vânatului rănit. Aceasta rasă de câini a oferit cele mai bune condiţii. În mod special teritoriul de vânătoare hanoveran, în cadrul regatului de Hanovra, a dezvoltat această specie mai departe şi a păstrat metodele consacrate de mânuire a acestei specii.

Din 1894 « Verein Hirschmann e.V. » a fost înregistrat şi a avut grijă de această specie şi tot în acest club s-a stabilit şi numele speciei.

De atunci creşterea acestor câini a continuat strict pentru abilitatea lor de muncă şi câinii sunt folosiţi exclusiv la vânătoare de vânat mare, în mod special celor copitate.

Descriere generală: În general hanoveranul este de dimensiuni medii, bine proporţionat şi puternic. Picioarele cu muşchi puternici îl califică pentru muncă neîncetată. Picioarele prea lungi ar afecta eficacitatea sa când trebuie să lucreze cu botul la pământ şi nici nu sunt caracteristice acestei specii. Pieptul larg şi adânc lasă destul loc plămânilor, astfel permiţând urmăriri lungi şi grele. Fruntea puţin ridată şi ochii închişi la culoare produc efectul de seriozitate specific acestei specii. De asemenea, culoarea blănii, care variază de la roşcat la cafeniu şi până la negru.

Proporţii importante:

• A. Lungimea corpului la înălţime la partea cea mai înaltă a corpului: 1.4 la 1
• B. Adâncimea  pieptului la înălţime la partea cea mai înaltă a corpului: 0.5 la 1
• C. Lungimea botului la lungimea capului: 0.5 la 1

Comportament/ temperament:

Calm şi sigur de sine. Sensibil cu îngrijitorul său, pretenţios cu străinii. Capacitate ridicată de concentrare în orice fel de muncă de urmărire, şi loialitate faţă de vânătorul responsabil.

Capul: fruntea puţin ridată

Regiunea craniană:

Craniul: larg, se lărgeşte spre partea posterioară, rotunjit. Partea occipitală abia se schiţează. Văzut din profil, arcadele sunt clar definite.

Partea dintre bot şi frunte este pronunţată, mai ales la masculi.

Regiunea facială:

Nasul: lat, de cele mai multe ori negru, rar cafeniu  închis, cu nările deschise. Nasul este puţin arcuit sau aproape drept, mai arcuit la masculi. Se îngustează către frunte.

Botul: puternic, adânc şi larg, bine – dezvoltat (aproximativ 50% din lungimea capului), mandibula este puternică.

Buze: largi şi atârnă, bine rotunjite.

Fălci/ dinţi: fălci dezvoltate normal, foarte puternici, lăsând loc destul dinţilor, 42 la număr, muşcătură tip foarfece.

Obraji: cu musculatura puternică.

Ochii: nici foarte proeminenţi, nici adînciţi în orbite, pleoape potrivite, iris cafeniu închis. Fără ectropion sau entropion.

Urechi: de lungime medie, plasaţi spre partea superioară a capului, atârnă lipiţi de cap, fără întorsături, rotunjite la capete.

Gâtul: lung şi puternic, se lăţeşte treptat spre crupă; piele puţin mai largă cu părţi ce atârnă.

Corpul:

Partea superioară: lungă, puţin prea musculoasă.

Partea cea mai înaltă a coprului: normală, baza gâtului este puternică.

Spatele: puternic.

Regiunea lombară: lată, puţin arcuită.

Crupa: lată şi lungă, înclinată puţin spre coadă.

Pieptul: adâncă şi spaţioasă, mai degrabă adâncă decât lată.

Burta: ridicată treptat.

Coada: plasată la înălţime, lungă şi foarte puţin curbată. Puternică la bază, puţin ascuţită la vârf.

Membre:

Membrele anterioare:

În general: văzut din profil sunt plasate vertical sub corp şi sunt drepte, văzute din faţă sunt drepte, adesea aproape unul de celălalt, bine proporţionaţi cu corpul.

Umerii: omoplaţii sunt drepţi şi apropiaţi de corp, cu musculatură puternică.

Partea superioară a piciorului: lungă

Încheietura: plasaţi spre parte posterioară, aproape de corp.

Partea anterioară a piciorului: dreaptă, cu musculatură puternică.

Articulaţia carpiană: lată, aproape dreaptă

Osul tarsian: niciodată nu e perfect vertical.

Laba piciorului: puternic, rotund, degetele bine arcuite, unghii puternice.

Membrele posterioare:

În general: văzute din profil sunt dedesubtul corpului sau puţin spre spate, văzut din spate drept, în cazul unui câine de dimensiuni medii, care e mai lung, decăt înalt, sunt normale în proporţie cu corpul.

Pelvisul: lat şi încăpător.

Coapsa: cu musculatura puternică

Partea corespunzătoare genunchiului: cu un unghi de mai bine de 120 grade.

Partea inferioară: drept

Partea corespunzătoare articulaţiei gleznei: lată şi puternică.

Partea corespunzătoare gleznei: aproape vertical pe sol.

Laba piciorului din spate: rotunjit, degete bine închegate.

Mişcarea:

Flexibilă, mişcarea preferată la lucru este galopul sau plimbarea.

Pielea: groasă, destul de largă, ridată pe frunte şi pe gât, fruntea ridată este tipică.

Blana:

Părul: scurt, gros, aspru. Ceva mai lung, şi mai aspru spre partea posterioară a coapselor, părul pe coadă este des şi aspru, puţin mai lung şi mai aspru în partea inferioară.

Culoarea: roşcat deschis până la închis, mai mult sau mai puţin dungată, cu sau fără mască, pot apărea pete mici, albe pe piept.

Dimensiuni şi greutate:

Înălţimea maximă: câini: 50 – 55 cm

Căţele: 48 – 53 cm

Greutatea: câini: 30 – 40 kg

Căţele: 25- 35 kg.

Defecte: orice îndepărtare de la sus- menţionatele aspecte se consideră un defect, iar seriozitatea cu care defectul este judecat depinde de gradul şi de efectul pe care-l are asupra sănătăţii şi bunăstării câinelui.

• Statură pătrăţoasă
• Oase fine
• Gură cu defect: lipsa primului premolar sau a altui dinte, muşcătură defectuosă.
• Ectropion, entropion.
• Urechi întoarse sau mici
• Membrele din spate sunt prea dezvoltate
• Spate defectuos (coloană vertebrală curbată defectuos)
• Coaste în formă de butoi
• Coadă puternic arcuită sau subţire
• Umeri căzuţi
• Picioare crăcănate
• Picior de iepure

Defecte eliminatorii:

• Agresiv sau foarte timid
• Sus- menţionatele defecte dacă apar des sau în grad ridicat sunt eliminatorii

Orice câine cu defecte fizice sau de comportament va fi descalificat.

N.B. Masculii trebuie să aibă două testicule dezvoltate normal, perfect lăsate din scrot.

Traducere si adaptare dupa standardul publicat de FCI.

Clasificare F.C.I.: Grupa 7, câini pontatori, secţiunea 1.1. pontatori,    continentali, câini de tip brac, cu proba de lucru.

Este un caine originar din Germania, standardul de rasa fiind publicat sub nr. 119, la data de  25.04.2001.

Fiind un caine de vanatoare, bracul german cu păr scurt este un câine puternic, rezistent şi rapid, cu proporţii armonioase, ţinuta mândră, liniile ferme, capul uscăţiv, coada bine purtată, blana scurta, deasă şi lucioasă, precum şi mişcare degajată şi amplă, ce îi subliniază nobleţea.

Este un caine cu un caracter hotărât, echilibrat, demn de încredere, niciodată nervos, timid sau agresiv.

Capul bracului german cu par scurt este uscăţiv, bine cizelat, nu este prea uşor, dar nici prea greoi. Stopul este moderat. Nările, suficient de deschise, sunt mari şi mobile, în general de culoare maro. Trufa este neagră la câinii cu blana neagră sau care prezintă un amestec de păr negru cu alb. Trufa pătată sau de culoarea pielii nu este admisă decât la exemplarele cu o robă de culoare albă. Botul este lung, larg, gros şi puternic, pentru a permite câinelui să poarte cu uşurinţă vânatul. Privită din profil, linia superioară a botului este uşor convexă, această caracteristică a profilului fiind mai des întâlnită la masculi. Linia superioară a botului perfect dreaptă, este de asemenea admisă, dar mai puţin apreciată. Botul concave insa constituie un defect grav. Buzele  sunt bine pigmentate, nu prea mari.

Maxilarele sunt puternice, iar dantura (42 de dinţi sănătoşi reprezintă formula ideală) se închide în foarfece.

Ochii sunt de dimensiuni medii, nici proeminenţi, nici înfundaţi în orbite, avand culoarea ideală maro închis.

Urechile sunt prinse sus şi depărtate, sunt de lungime mijlocie, atârnânde, fără a se răsuci; rotunjite la vârf, nu sunt nici prea cărnoase, nici prea fine. Trase spre faţă, urechile ajung aproape de comisura buzelor.

Corpul are linia superioară dreaptă, uşor descendentă. Spatele este solid şi musculos. Zona renală este scurtă, largă, musculoasă, uşor descendentă. Crupa este largă, musculoasă şi suficient de lungă, coboarând lin către baza cozii. Pieptul trebuie să dea mai degrabă impresia de adânc decât de lat. Sternul trebuie să fie la acelaşi nivel cu cotul. Coastele sunt bine arcuite, nici plate şi nici în formă de butoi. Linia inferioară urmează o curbă uşor ascendentă în zona posterioară.

Coada este prinsă sus, puternică la bază, se subţiază progresiv, cupându-se la jumătate. In repaus coada atârnă iar în mişcare este purtată orizontal, nu prea sus faţă de linia spatelui.

Membrele anterioare sunt drepte şi paralele, iar din profil apar bine plasate sub corp. Omoplaţii sunt oblici şi înclinaţi spre spate iar braţul, cât mai lung posibil, este musculos şi uscăţiv. Coatele nu sunt întoarse nici înăuntru, nici în afară; antebraţul este puternic, musculos, cu osatură puternică. Carpul este puternic, iar metacarpul are o înclinaţie minimă, în raport cu antebraţul, nefiind niciodată vertical.

Văzute din spate, membrele posterioare sunt drepte şi paralele, cu angulaţii bune şi osatură puternică. Coapsele şi gambele sunt lungi şi musculoase, iar jareţii puternici.

În mişcare, câinele acoperă bine terenul; membrele anterioare şi cele posterioare sunt drepte şi paralele, linia superioară a corpului rămânând paralelă cu solul; mersul în buiestru nu este de dorit.

La masculi, înălţimea la greabăn atinge 62-66 de cm, iar la femele, 58-63 de cm.

Părul este scurt şi des, aspru la atingere, pe cap şi pe urechi acesta fiind mai fin şi mai scurt.

Defecte grave:

- construcţie greoaie, limfatică, osatură grosolană;

- stop marcat;

- trufă de culoarea pielii sau cu semne depigmentate (excepţie fac câinii cu roba de culoare albă);

- bot ascuţit, linia nasului concavă;

- muşcătură în cleşte sau parţial în cleşte (la câinii de peste 4 ani, muşcătura în cleşte dezvoltată odată cu înaintarea în vârstă nu este penalizată de către juriu, condiţia fiind ca, măcar la o expoziţie anterioară, un club de Brac german să confirme că exemplarul canin respectiv avea muşcătură corectă);

- spinare de «crap» pronunţată;

- spate uşor înşeuat;

- adâncimea toracică evident insuficientă, piept slab marcat; cutie toracică prea plată sau «în butoi»;

- coate puternic răsucite spre interior sau spre exterior;

- metacarp drept;

- defecte grave ale aplomburilor posterioare, atât în staţionare cât şi în mişcare;

- tren posterior supradezvoltat;

- degete răsfirate;

- posterior supradezvoltat;

- labe plate;

- mişcări greoaie;

- abatere mai mare de 2 cm de la talia impusă de standard.

Defecte eliminatorii:

- agresivitate ori timiditate exagerata;

- abatere gravă de la caracterele sexuale;

- prognatism superior sau inferior;

- arcade incisive deviate, precum şi orice alt defect de muşcătură similar; dinţi suplimentari, în afara aliniamentului dentar normal;

- bot de iepure, cerul gurii despicat;

- pleoape foarte relaxate, ectropie, entropie, distichiasis;

- spate puternic înşeuat, coloană vertebrală deformată;

- cutie toracică deformată;

- existenţa pintenilor, cu sau fără suport osos;

- orice defect de temperament.

Masculii trebuie să aibă două testicule evidente, normal dezvoltate şi complet coborâte în scrot.

Preluare si adaptare dupa Standardul de rasa publicat de FCI.