CAPRIORUL (Capreolus capreolus)
“Zeita cea buna a adus drept dar de pret padurii de vara o flacara rosie ; avea umblet în prelingeri de taina si zaboviri de patima greu înfrânata.
Gratie si gingasie desavârsite ;daltuire în liniile cele mai fine, demne de mâna marii mesterite-naiere care ne stapâneste tagma.
Bot negru, umed si frematând ; ochi cu adâncimi abisale, putând zvârli oricând fulgerele unei mânii adunate din blândetea lor.
Mi-e frica pentru el întreg anul si-l ocrotesc pe cât pot ;îl urmaresc însa cu îndaratnicie un manunchi de zile, punând în dreapta cumpana iscusinta mea cu agerimea simturilor sale si cu viclenia strânsa din învatatura neamului, vroindu-i trofeul cornitelor perlate.Ca sa înteleg ca sufletul lui este muritor si sa-mi rascumpar pacatul, descoperindu-ma în fata padurii care l-a zamislit întru slava sa.
Caprior: un vis, o dragoste, o patima…” – Eugen Jianu Citeste mai departe…
