
“În poiana pospaita de luna au iesit la arat, harnicindu-si râturile, întunecimile padurii.
Întru risipirea ostenelilor de a cauta radacinile cele dulci ale ghindei si ale jirului au sa caute odihna smolnitelor si a desimilor celor mai ascunse, în namolul carora au sa zacareasca, scotând doar flitul în afara.
De mânia cârdului strajuit de scroafele batrâne si de iataganele coltilor solitarilor se teme pâna si ursul. Asa ca mistretul nu are de înfruntat – în hatul padurii – decât puterea vânatorului si asprimile iernilor, când ciurdele flamânde pornesc în cautarea belsugurilor verii care a fost…” – Eugen Jianu
Citeste mai departe…