Pe data de 1 august a fiecarui an se deschide sezonul de vanatoare la mistret, motiv de bucurie si sperante pentru fiecare vinator. Pentru  o vinatoare reusita trebuie sa tinem cont de cativa factori elementari.

In aceasta perioada a anului in general  mistretul se vineaza mai ales la panda si la dibuit.

Vanatoarea la goana este cea mai raspindita modalitate de vinatoare a mistretului, dar in general goanele se tin doar din octombrie, noiembrie .

O alta modalitate foarte eficace este vinatoarea pe urma . Daca noaptea a  incetat ninsoarea dimineata putem merge pe urma proaspata a mistretului si daca circulam in liniste si cu atentie avem mari sanse sa-l surprindem in culcus. Vanatoarea pe urma in general nu se incepe inainte de ora 10 deoarece mistretii  se culca doar dupa ce vremea s-a incalzit putin.

Vanatoarea la panda a mistretului  in perioada august-septembrie este bine sa se faca la lanurile de porumb si cartofi pe care mistretii le cauta si le mananca cu mare placere. Se mai face pinda la scaldatori sau pomi fructiferi. Cine iese la pinda in ideea ca e vreme frumoasa, are timp si pina la urma tot va veni mistretul sa nu-si faca prea mari sperante de izbinda.

Panda  bine pregatita este o stiinta care necesita cunoasterea reliefului, a culturilor din imprejurimi,a drumurilor folosite de vinat, directia vintului si a curentilor termici in functie de perioada din zi in care iesim la vinatoare.

Pregatirile dinainte de iesire la panda sint hotaritoare in privinta reusitei. La panda e bine sa avem binoclu, lanterna, haine de schimb, solutie impotriva tintarilor, baterii de schimb pentru lanterna, o bucata de funie si un cutit bine ascutit si o pelerina de ploaie. Hainele de preferinta sa fie din materiale care lasa sa se permita evaporarea umezealii corporale si care se usuca repede, asigurind o senzatie de confort ridicat.

Iesirea la panda de dimineata o recomandata doar celor care nu se sfiesc sa se trezeasca pe  la doua si jumatate. Intrarea la locul de panda se face pe intuneric in liniste deplina, folosirea de surse de lumina putand ruina toata stradania. Avantajele pandei de dimineata sunt ca vanatul satul se misca cu mai putina atentie in teren si mistretilor le place sa se opreasca la scurmat inainte de a intra in padure. Tototdata, in cazul unei raniri la lumina soarelui e mult mai usor de gasit urma mistretului ranit.

Panda de seara pare o solutie mai comoda pentru ca putem intra la locul de panda pe lumina si daca pornim cu jumatate de ora mai repede nu periclitam cu nimic reusita vinatorii. Marele dezavantaj e cautarea  vinatului ranit. Iarna putem astepta pina dimineata, dar in perioada august-septembriee foarte probabil ca sa se altereze carnea vinatului cazut la citeva zeci sau sute de metri de locul unde a fost impuscat.

Drumul care duce la locul de panda pe ultimele parte merita de tinut curat, fara crengi uscate, frunze, etc. Dupa ce ne-am urcat in locul de panda e foarte important sa despachetam tot in asa fel incit sa stim unde ne sint lucrurile, sa le gasim fara sa  ne uitam la ele si sa nu existe pericolul de a cadea din panda sau pe scandura care este pardoseala cosului de panda. E foarte important sa ne asiguram comoditate maxima pentru ca dupa ce ne-am instalat trebuie sa evitam orice miscare de prisosos. Sigur cu mainile si picioarele amortite nu e o placere sa tintim. E foarte suparator cand apare vinatul si din cauza ca avem membrele amortite dam jos paharul termosului sau pur si simplu lovim arma de marginea cosului.

Sa fim atenti sa punem arma intr-un loc de unde o putem lua si epola fara miscari prea ample. De preferinta cind ne amenajam locul sa incercam de citeva ori epolarea si tinerea pe tinta inspre locurile unde banuim ca va veni vinatul. Sa reglam marirea lunetei  pe care credem ideala pentu conditile date si cind apare vinatul sa nu mai surubim la luneta. Oricit de dependenti sintem de mobil sa-l inchidem, nu numai  ca poate deranja vinatul dar ne deranjeaza si pe noi, ne scoate din starea acea sufleteasca care se numeste vinatoare.

Multe povesti vinatoresti amintesc mistreti care se uita daca sta cineva in locul de panda….din pacate sint adevarate. Mai ales exemplarele mature cu amintiri mai putin placute se uita atent la locul de panda. Sa incercam sa ne asezam in asa fel incit sa stam linga un stilp si in spatele nostru sa punem niste crengi cu frunze astfel incat corpul  sa ne fie acoperit si sa  nu se vada clar pe fundalul cerului.Sa incercam sa ne lasam cit mai jos in locul de pinda, doar sa privim chiar peste marginea cosului locului de pinda.

Cind apare vanatul sa nu devenim nervosi si sa nu ne miscam,in momentul cind iese din padure mistretul e foarte atent, raza lunii care sclipeste pe mina deja poate speria mistretul. Dupa citeva minute  de atentie mistretii se vor concentra asupra  hranei pe care o pot gasi prin jur si atunci vine momentul in care putem ridica binoclul sa vedem mai bine ce este in fata noastra. Aprecierea prin binoclu trebuie sa fie rapida altfel ne obosim ochi si vom avea probleme cu privitul prin luneta.

Asadar vanatoarea mistretului la panda, chiar daca poate nu este tot atat de incitanta ca si goana, este  o vanatoare selectiva, o vanatoare care ne permite sa facem o apreciere corecta a vanatului asupra caruia vom trage. Riscul de a gresi si a trage asupra scroafelor este minimal, putand mai usor  alege piesa care dorim sa o vanam, tocmai pentru ca avem timpul necesar sa analizam vanatul care iese linistit din padure ori din culturi.

Totodata vanatoarea la panda nu deranjeaza terenul precum vinatoarea la goana,     conferindu-ne, de asemenea, tihna unei dimineti ori seri relaxante, in mijlocul naturii.

Autor, 8×57

“În poiana pospaita de luna au iesit la arat, harnicindu-si râturile, întunecimile padurii.
Întru risipirea ostenelilor de a cauta radacinile cele dulci ale ghindei si ale jirului au sa caute odihna smolnitelor si a desimilor celor mai ascunse, în namolul carora au sa zacareasca, scotând doar flitul în afara.
De mânia cârdului strajuit de scroafele batrâne si de iataganele coltilor solitarilor se teme pâna si ursul. Asa ca mistretul nu are de înfruntat – în hatul padurii – decât puterea vânatorului si asprimile iernilor, când ciurdele flamânde pornesc în cautarea belsugurilor verii care a fost…”  – Eugen Jianu

Mistretul, cu denumirea stiintifica Sus Scrofa (Linnaeus 1758), este unul dintre cele mai raspindite mamifere de pe teritoriul Romaniei

Mistretul este singurul reprezentant salbatic al familiei Suidae din tara noastra .

Din cauza raspindiri pe tot globul pamintesc exista foarte multe subspecii ale genului Sus dar se poate spune ca aceste subspecii au aparut datorita patriotismului local. Sigur acesta este un subiect aprig dezbatut in rindurile biologilor si vinatorilor dar nu face scopul acestui articol.

Multe clasificari stiintifice nu recunosc decit 4 specii de mistreti .
- Sus Scrofa scrofa – Europa si Africa de nordvest
- Sus Scrofa ussuricus – Asia de nord si Japonia
- Sus Scrofa cristatus – Asia centrala si India
- Sus Scrofa vittatus – Indonezia

Lungimea mistretului in mod normal este intre 110 –170 cm cu greutatea corporala cuprinsa intre 80 – 200 kg vierii si 50 –175kg scroafele . Desigur si mistretul urmeaza acea regula ecologica prin care exemplarele care traiasc in zone mai calduroase sint mai mici si mai usore iar cele care traiasc la temperaturi mai scazute ajung la marimi si greutati corporale mult mai mari. Aceasta este explicatia faptului ca in zona de munte unii vieri in mod exceptional depasesc si greutatea neeviscerata de peste 350 kg .
Prin caracteristicile specifice corpului mistretul nu poate fi confundat cu nici un alt animal salbatic din Romania. Culoarea adultilor in general este neagra sau sura. Unele exemplare sint cafenii sau usor roscate dar acest fapt se datoreaza in general solului in care se tavalesc.
Urechile sint mici triunghiulare prinse pe craniu destul de sus , sint acoperite cu par scurt. Auzul mistretului este destul de slab in comparatie cu mamiferele salbatice. Are ochii mici de culoare inchisa ,vederea este cel mai slab simt al mistretului. Capul mistretului este mult mai lunguiet decit al porcilor domestici avind o continuitate pina la nas care se termina cu un rit discoidal.
Dentitia completa a mistretului adult este formata din 44 dinti si corespunde urmatoarei formule dentare I 3/3 C 1/1 p4/4 M 3/3 = 44. In ordine (din tabel ) ei de numesc incisivi ,colti ,premolari si molari . Coltii din maxilarul inferior se numesc colti arma ,coltii din maxilarul superior se numesc coltii ascutitorii si au rostul de a ascuti coltii arma. Coltii arma mistretul ii foloseste atit ca arma de aparare cit si de atac . Coltii joaca un rol imprtant si in perioada de imperechere. Vierii batrini au obiceiul sa muste din scoarta copacilor si sa lase urme adinci de taieturi facute cu coltii. Aceste taieturi se umple cu spuma formata din saliva vierului si pastreza indelungat mirosul proprietarului. Dupa ce a insemnat copacii din imprejurimi vierul unge si scroafele cu saliva Acest ritual are rolul de a anunta ceilalti vieri care scroafe sint deja ocupate. Prin inaltimea taiaturilor si muscaturilor de pe capaci noi cavaleri pot sa aprecieze marimea proprietarului haremului.

Craniu de mistret

Mirosul este cel mai bine dezvoltat simt al mistretului , ajutindu-l atit la recunoasterea celorlati mistreti cit si a pericolelor.

Picioarele mistretului sint scurte si puternice lasind urma tipar nesimetrica la virful copitelor si raportat la marimea copitei distanta dintre virfurile pintenilor este mai mare decit la urma de cerb ,cu care este confundata cel mai des.

Din punct de vedere geografic mistretul prefera zonele de deal si cimpie cu paduri de foiase sau conifere cu sol umed de preferinta inconjurate cu terenuri agrigole. Mistretii daca nu sint deranjati traiesc in padure si seara ies in terenurile agricole unde se hranesc iar apoi se intorc in padure. Turmele de mistreti traiesc in relatii sociale foarte bine stabilite si toti membri ciurdei sint in relatii de rudenie. Vierii la visrta de aproximativ 18 luni sint obligati sa paraseasca turma. La inceput acesti vieri mai traiesc un timp impreuna acceptind chiar ca alti vieri tineri sa se alipeasca turmei de vieri dar dupa al patrulea an de viata in general devin solitari. Citeodata se intimpla ca vierii de peste 7-8 ani sa accepte compania unui vier tinar si ramin impreuna.

Daca in turma compusa din scroafe ,godaci si purcei se intimpla ca din cauza lipsei de hrana ciurda sa se imparta in doua ierarhia din ciurde va fi nou definita.
Durata gestatiei la scroafe este de 115-117 zile adica cum se spune in popor 3 luni 3 saptamini si 3 zile. Purceii 4-10 la numar se nasc in mod normal la sfirsit de februarie inceput de marti intr-o groapa pe care scroafa in prealabil a captusit-o cu muschii si iarba uscata, citeodta duce chiar si crengi ,stuf etc facind un culcus acoperit. Purcei sint dungati longitudinal roscat si cafeniu inchis ,se nasc cu ochii deschisi si dupa doar citeva minute sint deja la tita scroafei si se lupta aprig pentru obtinerea celui mai bun mamelon. Dupa citeva zile de la nastere deja se formeaza ierarhia dintre ei si fiecare purcel suge din acelasi mamelon.

Mistretul este omnivor si maninca cu placere aproape tot ce gaseste pe sol sau sub patura de frunze, in pe pamintul moale sau printre radacini. La scurmat nu renunta nici cind este abundenta de hrana pentru ca hrana procurata din sol (larve ,rime,radacini , soareci etc) sint necesare organismului iar rimatul in sine este o necesitate mentala a mistretului.

Dusmanii naturali ai mistretului sunt lupul si ursul. Totodata, vulpea, rasul, sacalul ori cainele hoinar pot face pagube prin uciderea purceilor.

Mistretul se vineaza la pinda, la goana, sau la dibuit.

Sezonul de vanatoare este 01 august-15 februarie.

Mistretul se poate vana cu arma cu tevi lisa insa doar cu proiectil unic sau cu arma cu tevi ghintuite avand minim calibrul proiectilului 6,5 mm, lungimea tubului 57 mm si greutatea proiectilului 7,00 g.

Trofeul conventional il reprezinta coltii vierului (arma si ascutitori), iar neconventinal coltii scroafei, blana ori smocul de par din coama ce se poarta la palarie.

Autor, 8×57