E TOAMNA !
… Ploua de câteva ceasuri. Ploaie rara si rece. Se opri spre seara, iar batrânul înalt si aplecat de spate se ridica de pe butucul cioplit din tinda pe care îi placea sa steie mai ales când afara era vreme rea, si se îndrepta spre fundul ograzii sa se uite daca sta bura pe Culmile Tâclului. Se opri si se sprijini de vrajnita. Nu i paru ca ar mai fi de ploaie. De fapt se gândea ca îsi c-am gatase el muncile, numa îi era de câteva straite de prune bistirite pe care le avea in Clejia Tiploi si era graba de cules si de pus la uscat în cuptor caci de nu, le-o mânca gliganii si de vreo doi porsori de otava pe care sa-i duca dupa prima ninsoare la tartaurile de capre si ciute din Costile Ciorancii facute din timp de el, în cele câteva zile de sarbatoare de asta vara, care cei drept nu erau trecute în carindar, da’ tot neamu lui le tinuse. Tot judecând de unul singur, îsi pironi privirea pe teiul din ograda nanei Ileana. Tresari. Frunza de tei îsi întorsese fata. “Deci e trecut de Schimbarea la Fata. Da pe toamna”. A câta oara i se întâmpla sa nu bage de seama trecerea vremii?. Poate lor, celor legati cu suflet de ursita salbaticiunilor le-o trece timpul în alt fel. Citeste mai departe…
