STURZUL DE VÂSC (Turdus viscivorus)
“Inter aves turdus, si quis me judice certet
Inter quadrupedes, mattea prima lepus”
( Martial)
… Preferintele. Romanii cu ale lor, noi urmasii, cu ale noastre. Ramâne fiecare sa decida. Cert este, însa ca sturzii sunt un vânat apreciat de foarte putini dintre vânatorii români, si sigur, pe nedrept. Citeste mai departe…
POTARNICHEA (Perdix perdix)
“Zeita cea mare si buna, atunci când si-a împartit darurile, i-a harazit sfiosenia si statornicia dragostelor perechilor, menindu-i sa poarte potcoava norocului pe pieptu-i în care bate o inima calda. I s-a împutinat neamul si e gata sa ajunga o amintire a câmpurilor. Poate acea zeita mare si buna o va ajuta sa scape cu bine de multimea vrajmasilor ei, care îi jinduiesc dulceata carnii, si de omaturile si vifornitele iernilor grele, care înfometeaza pâna la pieire cârdurile. Ca în primavara, perechile sa poata scoate la lumina si în caldura soarelui auriul ghemuletelor pufoase, mici, harnice si neastâmparate, pentru bucuria holdelor”. (E. Jianu) Citeste mai departe…
SITARUL (Scolopax rusticola)
“Pasarea tainelor si a luceferilor; împlinire a primaverilor si a toamnelor.
Nimeni- desi multi au privegheat- nu se poate lauda ca i-a vazut ori ca i-a auzit venirea sau plecarea. Putini-desi multi îl jinduiesc- se pot lauda ca îi cunosc întru totul traiul cel de toate zilele.
Doi ochi mari, negrait de negri si de adânci, scaldând în ei crepusculul zorilor si al amurgului. Aripi care îl poarta maestru în zbor prelins peste crestetele tufanilor sau crengisul copacilor, ferindu-l astfel de pleasna pustii.
O chemare si un îndemn de dragoste –quorr-puisc– în popasul de primavara; mutenie si un fluturat de ramas bun în popasul de toamna.
Trofeul, purtat cu îndreptatita mândrie de catre cei alesi printre ahotnici, al celor cunoscatori si pretuitori între maiestrii: pensulele….” - Eugen Jianu
