SITARUL (Scolopax rusticola)
“Pasarea tainelor si a luceferilor; împlinire a primaverilor si a toamnelor.
Nimeni- desi multi au privegheat- nu se poate lauda ca i-a vazut ori ca i-a auzit venirea sau plecarea. Putini-desi multi îl jinduiesc- se pot lauda ca îi cunosc întru totul traiul cel de toate zilele.
Doi ochi mari, negrait de negri si de adânci, scaldând în ei crepusculul zorilor si al amurgului. Aripi care îl poarta maestru în zbor prelins peste crestetele tufanilor sau crengisul copacilor, ferindu-l astfel de pleasna pustii.
O chemare si un îndemn de dragoste –quorr-puisc– în popasul de primavara; mutenie si un fluturat de ramas bun în popasul de toamna.
Trofeul, purtat cu îndreptatita mândrie de catre cei alesi printre ahotnici, al celor cunoscatori si pretuitori între maiestrii: pensulele….” - Eugen Jianu
GAITA (Garrulus glandarius)
“Nu stiu, zau, daca o iubeste cineva în toata padurea! Poate vânatorul aflat în lacasul pândei sale si caruia îi vesteste negresit orice apropiere sau furisat petrecut prin preajma. Încolo, zarva mare din te miri ce si pentru te miri ce! Si sfada asijderea între surate, ca si cu toate celelalte neamuri si fapturi de-ale padurii.
Neastâmpar în pene frumos rânduite si maiestrit colorate-pe care numai cele ale sticletelui daca le întrece!;viclenie si multa-multa curiozitate.
Nedorita de nimeni si-tâlnita de toti; trofeu purtat cu îngaduinta la palarie…” – Eugen Jianu
STURZUL DE IARNA (Turdus pilaris)
“Nu ma mir ca unii îsi manânca averea dumicând la sturzi grasi, caci nimic nu este mai bun” - Horatiu Citeste mai departe…
LUPUL (Canis lupus)
“Umbra sură a hăţaşurilor celor mai ascunse şi de nepatruns ale pădurii; călător neostenit, in stare să bată şapte poşte intr-o noapte de căutări; colţi aprigi, sfâşiind şi hăcuind orice; ochi galbeni, înfiorând întunecimile cu sticlirile jăratecului lor.
Vara – singuratic – nu-l prea bagă nimeni în seamă; iarna – în haiticuri – răspândeşte groaza prin păduri şi peste câmpuri, stârnind istorisirile şi-nchipuirile de la gura sobei.
Hoinar desăvârşit – azi aici, mâine aiurea – îşi schimbă părul, dar năravul ba.
Neîncrezător, cu toate simţurile nespuse de agere, grea şi rară dajdie la puşcă” – Eugen Jianu. Citeste mai departe…
