Vanatoare in Romania

GAITA (Garrulus glandarius)

“Nu stiu, zau, daca o iubeste cineva în toata padurea! Poate vânatorul aflat în lacasul pândei sale si caruia îi vesteste negresit orice apropiere sau furisat petrecut prin preajma. Încolo, zarva mare din te miri ce si pentru te miri ce! Si sfada asijderea între surate, ca si cu toate celelalte neamuri si fapturi de-ale padurii.
Neastâmpar în pene frumos rânduite si maiestrit colorate-pe care numai cele ale sticletelui daca le întrece!;viclenie si multa-multa curiozitate.
Nedorita de nimeni si-tâlnita de toti; trofeu purtat cu îngaduinta la palarie…” – Eugen Jianu

Citeste mai departe…

STURZUL DE IARNA (Turdus pilaris)

“Nu ma mir ca unii îsi manânca averea dumicând la sturzi grasi, caci nimic nu este mai bun”  - Horatiu Citeste mai departe…

LUPUL (Canis lupus)

“Umbra sură a hăţaşurilor celor mai ascunse şi de nepatruns ale pădurii; călător neostenit, in stare să bată şapte poşte intr-o noapte de căutări; colţi aprigi, sfâşiind şi hăcuind orice; ochi galbeni, înfiorând întunecimile cu sticlirile jăratecului lor.

Vara – singuratic – nu-l prea bagă nimeni în seamă; iarna – în haiticuri – răspândeşte groaza prin păduri şi peste câmpuri, stârnind istorisirile şi-nchipuirile de la gura sobei.

Hoinar desăvârşit – azi aici, mâine aiurea – îşi schimbă părul, dar năravul ba.

Neîncrezător, cu toate simţurile nespuse de agere, grea şi rară dajdie la puşcă” – Eugen Jianu. Citeste mai departe…

CAPRA NEAGRA (Rupicapra rupicapra)

“Au plamadit-o inaltimile muntelui – acolo unde crestetele poarta ocalele nevazute ale cerurilor – din cutezante si din gingasii, au intarit-o stancile din crita; au agerit-o vanturile si au sagetat-o tancurile, piscurile si haurile.

Asa a ajuns sa imparta cu vulturii imparatia neprihanirilor. Suisurile ei pieptise, sariturile cele mai pline de cerbicie te tin cu sufletul la gura…” – Eugen Jianu. Citeste mai departe…

IERUNCA (Tetrastes bonasia rupestris)

Ierunca (Tetrastes bonasia rupestris) face parte din ordinul Galinacee, familia Tetraonidae. Denumita popular gainusa de alun, este la noi în tara cea mai mica si cea mai numeroasa reprezentanta a familiei acesteia de cocosi salbateci. Pasare sedentara, fidela locului de trai, îsi trage numele de la expresia latina ”bona assa” însemnand ”mâncare minunata”.Asadar a fost remarcata înca din antichitate fiind pomenita si de Horatiu în ale sale ”Epistole”. Mergând mai departe pe firul istoriei în Evul Mediu capata denumirea de ”cibus laudatissimus”. În tara noastra prima referire la acesta pasare este facuta de D.Cantemir care strecoara o observatie eronata si anume, ca ierunca este o pasare surda: ”Daca gaseste un vânator si o suta într-un copac, pe toate le poate împusca pe rând si celelalte privesc cum cad una dupa alta”. Este o afirmatie în contradictie cu oricare simt de conservare si de aparare a vietii. Vikingii au pomenit-o într-o legenda conform careia, ierunca , la origini, ar fi fost una dintre cele mai mari pasari,dar in timp s-a tot micsorat si va continua sa se micsoreze pâna va ajunge sa se strecoare prin urechea acului. Citeste mai departe…